Intervenţia la Strasbourg, în plenul Parlamentului European a preşedintelui Gruziei a reiterat dorinţa autorităţilor de la Tbilisi de a adera la Uniunea Europeană, precum şi eforturile de colaborare strînsă cu NATO, motive ce au stat la baza conflictului cu Rusia. Totodată, Gruzia a anunţat că nu va lua în considerare rezultatele referendumului din Oseţia de Sud, încheiat cu victoria categorică a susţinătorilor independenţei, în timp ce Rusia a apreciat că scrutinul are valoare simbolică. Liderii Oseţiei de Sud consideră acest referendum un prim pas spre o recunoaştere internaţională şi o eventuală uniune cu Federaţia Rusă. Autorităţile de la Moscova au susţinut autorităţile separatiste din Oseţia de Sud, însă nu s-au pronunţat niciodată deschis în favoarea independenţei regiunii.

Declaraţia care a tensionat însă şi mai mult relaţiile gruzino-ruse are în vedere însă refuzul autorităţilor de la Tbilisi de a accepta dublarea preţului gazelor naturale impusă de omologii de la Moscova. Gruzia intenţionează să-şi diversifice furnizorii şi formele de energie utilizate pentru a reduce dependenţa faţă de livrările ruse, a declarat însuşi preşedintele Saakaşvili. "Nu vom plăti 230 de dolari pentru o mie de metri cubi de gaze naturale, preţ solicitat de Rusia, deoarece nu este un preţ comercial, într-o perioadă în care unele ţări achită 65 de dolari, în termeni reali, iar altele 110 dolari sau 130 dolari", a spus Mihail Saakaşvili, în cadrul conferinţei de presă organizată cu ocazia vizitei sale la Strasbourg. Ca alternative, Gruzia îşi propune să utilizeze într-o proporţie mai mare electricitatea produsă local. În pragul iernii, preşedintele gruzin susţine că necesarul de gaze din import este în scădere, odată cu închiderea unor întreprinderi mari consumatoare, ce datează din era sovietică, în prezent fiind necesară o cantitate de 1,5 miliarde de metri cubi de gaze, mare parte pentru populaţie. Situaţia în care se află ţara sa nu i se pare tragică, dar a avertizat statele europene că riscă o majorare a preţului la gaze pe criterii politice. Anterior, premierul Zurab Nogaideli a declarat că Gruzia intenţionează să importe, din 2007, circa 50% din necesarul de gaze şi că negociază în acest sens cu Iran, Azerbaidjan şi Turcia.

Cartel în domeniul gazelor naturale

Un studiu confidenţial realizat de NATO susţine că Rusia ar putea încerca să înfiinţeze un cartel în domeniul gazelor naturale, ce ar include Algeria, Qatar, Libia, statele din Asia Centrală şi Iranul. Iniţiativa i-ar consolida influenţa în Europa. Rusia, care nu a semnat Carta energetică europeană, va încerca să utilizeze politica energetică în scopuri politice, în special în cazul unor state vecine, precum Ucraina şi Gruzia, prin crearea unui cartel după modelul Organizaţiei Statelor Exportatoare de Petrol, se arată în studiul transmis săptămîna trecută ambasadorilor celor 26 de ţări membre NATO. Dmitri Peskov, purtător de cuvînt al Kremlinului, a declarat că sugestiile sînt lipsite de substanţă.

În raport este subliniată intensificarea tensiunilor între Europa de Vest şi Rusia, referitoare la siguranţa livrărilor de energie. Directorii companiilor din sectorul de profil apreciază că principala ameninţare la adresa stabilităţii preţurilor gazelor naturale este nivelul redus al investiţiilor realizate de Rusia şi posibilitatea ca oficialii de la Moscova să convingă alţi producători, precum Algeria, să limiteze investiţiile. Rusia livrează 24% din volumul de gaze naturale necesar Europei, alţi furnizori importanţi fiind Norvegia cu 13% şi Algeria cu 10%. La rîndul său, Agenţia Internaţională pentru Energie avertiza, săptămîna trecută, că principalii exportatori şi-ar putea coordona strategiile din domeniul producţiei şi investiţiilor, pentru a evita existenţa supra-capactăţilor de producţie şi pentru a menţine preţurile la un nivel ridicat. Algeria a modificat, recent, o lege din domeniul hidrocarburilor şi a majorat participaţia companiei de stat Sonatrach la toate proiectele din acest sector de la 30% la 51%.

Gazele naturale sînt tranzacţionate în mod diferit faţă de petrol, iar preţul contractelor pe termen lung este influenţat, deseori, de cotaţia ţiţeiului. Analiştii apreciază că Gazprom depinde în mare măsură de Europa, întrucît posibilitatea de majorare a preţurilor practicate în Rusia este limitată de stat, iar grupul nu are o piaţă alternativă, la momentul actual.