Directorul editurii Humanitas, Gabriel Liiceanu, cel care îşi face reclamă că este băsist, se apucă când și când de scris, înfășurându-și neuronul inspirațional în jurul gâtului. El s-a apucat iar de povestit, într-o revistă, cum a primit cadou o ladă cu vin de la directorul SRI, după mineriada din anii '90. În articol, el vorbește de invazia minerilor la sediul editurii și de ”editura proaspăt vandalizată”. Pentru că se temea ca vinul primit cadou de la SRI să nu fie otrăvit, dar nu dorea să-l arunce, Liiceanu spune că l-ar fi dus la Grupul pentru Dialog Social (GDS), fără a spune de unde îl are (!?). Sociologul Mihaela Miroiu a contrazis pe Facebook povestea cu vandalizarea editurii Humanitas, punctând și faptul că gestul lui Liiceanu este complet inacceptabil moral: ”Nu testezi pe colegi dacă vinul e otrăvit decât dacă te-a părăsit complet simțul moral. Sau e pur umor negru și nu trebuie să îl luăm în serios”. În plus, ea atrage atenția că povestea este fantezistă, deoarece Liiceanu a plecat când a auzit că vin ”minerii”. Miroiu spune că au apărut ”cam patru-cinci oameni, care nu păreau deloc mineri” și doar au întrebat de el. Nefiind acolo, oamenii au plecat. Există şi martori. Dar nu ne miră.