„Luchian avea toate darurile marelui artist şi, în primul rînd, acel caracter autentic, acea neîmblînzită vehemenţă a personalităţii după care recunoşti pe maeştri... Acest bogat şi subtil colorist, care pune tonul cu o surprinzătoare frumuseţe de acorduri, este fratele coloriştilor şi compozitorilor de scoarţe. Acest pictor savant întîlneşte, astfel, neamul şi satul său sau, mai curînd, le poartă pururea în el... ascultă glasul lor secret, e atent la confidenţele lor...”, scria Henri Focillon în lucrarea „Ştefan Luchian” (editura Meridiane, Bucureşti, 1972). Din vastul şi diversificatul patrimoniu al Muzeului de Artă din Constanţa fac parte şase lucrări create de Ştefan Luchian: „Peisaj cu căpiţă de fîn”, „Femeie cu copil la marginea oraşului, „Colţ din strada Povernei”, „Flori”, „Crizanteme” şi „Portocale şi garoafe”. Lucrarea „Femeie cu copil la marginea oraşului”, pictată în ulei pe lemn, este cunoscută şi sub numele de „În preajma fabricii” şi a intrat în patrimoniul instituţiei muzeale de la malul mării prin donaţia doctorului Gheorghe Vintilă, în anul 1960.

Ştefan Luchian (1868 - 1916) a urmat cursurile Şcolii de Belle-Arte din Bucureşti, unde l-a avut ca profesor pe plasticianul Theodor Aman. De asemenea, a studiat, pentru puţin timp, flautul la Conservator. Ştefan Luchian a fost elev şi al Academiei Regale de Arte Frumoase din Munchen, dar şi al Academiei Julian din Paris. În anul 1897, împreună cu Constantin Artachino şi Georgescu-Delahuşi, a început decorarea catedralei ortodoxe din Tulcea, pe care a terminat-o doi ani mai tîrziu. Alături de Constantin Artachino şi C. Pascally, a pictat catedrala ortodoxă din Alexandria (1898), iar doi ani mai tîrziu, a pictat biserica Brezoianu din Bucureşti. Ştefan Luchian a fost membru fondator al societăţii „Tinerimea Artistică” (1902), la ale cărei expoziţii a participat cu regularitate în perioada 1902 – 1914, exceptînd anul 1911. De-a lungul carierei artistice, artistul plastic a participat la numeroase expoziţii naţionale şi internaţionale, unde a primit importante premii, printre care Medalia clasa a II-a (1913, Munchen) şi Medalia clasa I (1915). La împlinirea a 10 ani de la trecerea sa în nefiinţă, revista „Universul literar” îi consacră, în anul 1926, un număr special, care a fost îngrijit de Nicolae Tonitza.