Pentru cei mai mulţi părinţi, venirea pe lume a unui copil este un motiv de bucurie. Sînt însă şi cazuri cînd, pentru viitorii părinţi, un copil nu reprezintă altceva decît o gură în plus de hrănit. Potrivit statisticilor Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului (DGASPC) Constanţa, în 2008, la nivelul judeţului nostru, s-au înregistrat 80 de cazuri de abandon, faţă de 71 de cazuri în 2007. „În majoritatea situaţiilor, este vorba despre părinţi neşcolarizaţi, care nu sînt incluşi în cîmpul muncii şi care nu au posibilitatea de a-şi creşte copilul. Acesta este principalul motiv pentru care recurg la o asemenea măsură. Riscul de abandon creşte în familiile cu mai mulţi copii şi cu o situaţie materială proastă”, a declarat purtătorul de cuvînt al DGASPC, Roxana Onea. Tot în creştere se află şi cazurile de exploatare a copiilor prin muncă şi de cerşetorie - 23 în 2008, faţă de 4 în anul precedent - întîlnite, în general, la categoriile defavorizate din mediul urban şi rural. În cazul cerşetoriei, copii care practică această „meserie” sînt luaţi de pe străzi de poliţişti şi duşi la centrele DGASPC, asistenţilor sociali revenindu-le sarcina de a-i duce la familiilor lor. „Singura sancţiune în aceste cazuri o reprezintă amenda pe care poliţiştii o aplică familiilor care îşi trimit copii să cerşească. Pentru a putea stopa acest fenomen ar trebui create locuri de muncă. Noi nu putem instituţionaliza aceşti copii, pentru că scopul nostru nu este de a despărţi familia, ci dimpotrivă, de a găsi soluţii pentru menţinerea ei”, a afirmat Roxana Onea. Nici la capitolul neglijenţă, judeţul Constanţa nu stă mai bine. Dacă în 2007 au fost înregistrate 221 de cazuri, în 2008, numărul acestora a ajuns la 628. O posibilă cauză pentru numărul mare de cazuri de neglijenţă o constituie lipsa unui sistem de valori. Nu mai există un model al familiei la care părinţii să se poată raporta. Demn de menţionat este faptul că neglijarea copiilor nu se întîlneşte numai în familiile defavorizate (unde este vorba în general de lipsa de supraveghere, neasigurarea hranei pentru cei mici sau lipsa îmbrăcăminţii corespunzătoare) ci şi în familiile înstărite, unde copii sînt neglizaţi din punct de vedere afectiv. „Cei mai mulţi părinţi au impresia că dacă le oferă copiilor tot ce le trebuie din punct de vedere material, este suficient. Copiii au însă nevoie şi de afecţiune, în caz contrar riscînd să apară sechele emoţionale”, precizează purtătorul de cuvînt al DGASPC.