În politică, dragostea trece pe la casieria partidului şi pe la trezorier. După posibilităţi, ea se măsoară în euro sau miliarde de lei vechi. De cele mai multe ori, partidul îţi papă banii şi te uşuieşte acasă! Hai, gunoiul! Păi, ăsta e limbaj european cu papion? În astfel de situaţii, ce este partidul? Un beţivan, un afemeiat şi un materialist notoriu! Cei mai mulţi dintre politicienii pîrîţi încearcă să cumpere dragostea unor partide cu mulţi bani. Fără zestre sau alte talente profitabile, nu intră nimeni pe uşa din faţă în politică. Nu ai bani, stai pe banchetă afară şi contribui numeric la afirmarea papagalilor ca specie a băgătorilor de seamă. În cel mai fericit caz, rupi bilete la intrarea în sediul partidului! În politică, totul este de vînzare, inclusiv sufletul şi conştiinţa, “piese” din ce în ce mai rare şi fără înlocuitori. Vrei un loc în faţă? Plăteşti. S-a dus vremea cînd doar cei buni participau în competiţiile electorale! Degeaba eşti bun dacă nu ai mălai vrabia visează! Mălaiul ţine loc de caracterizare şi de competenţă. Candidatule, tu cîţi ţechini plăteşti ca să ai faţă de Bucureşti? Funcţiile de conducere sînt scoase la mezat. Se organizează veritabile licitaţii. Sînt şi politicieni care vin cu banii în basma, precum măicuţele din faţa mînăstirilor. Merg la lider şi îi spun “Eu atîta am agonisit”. Alţii, mă refer la fluturaşii care nu au aripioare, dau bani sub formă de pomană. Zi să fie de sufletul conducătorului iubit. Partidul papă din mîna tuturor, dar foarte puţini îşi scot pîrleala. Cei care intră în politică îşi imaginează că joacă la Caritas, altfel, nu înţeleg de ce îşi fac atîtea iluzii! După modelul Caritas, sînt indivizi care se aleg doar cu praful de pe toba partidului. Cînd se trezesc cu punga goală, ţipă ca din gură de şarpe şi sar la gîtul partidului. Degeaba. Şi uşuit, şi cu banii luaţi! După ce te face un partid, precum falsificatorii de valută, nu-ţi mai rămîne decît să fluieri a pagubă sau în biserică, dacă îţi dă mîna. Pe frontispiciul casieriei politice ar trebui scris “Partidul nu crede în lacrimile celor care se smiorcăie pe la centru”. Asta, cum să zic, ca să nu mai fie discuţii. Aud că păgubiţii de partid vor să se organizeze într-un soi de asociaţie. Cine să-i despăgubească? Poate sulea spătaru. După revoluţie, în astfel de situaţii, cu un pic de şansă, primeai un televizor color. Acum, la naiba, ce să faci cu el? Să-ţi vezi şeful de partid cum ţine cuvîntări pe banii tăi? Sărmana prostituată politică, şi uşuită, şi cu banii luaţi! Sînt indivizi care constată că au plătit bani grei pentru un şut în fund cu bocancul. Cu atîta s-au ales! Cu un şut în fund cu autograf de la liderul de partid. Sînt idioţi care chiar se mîndresc că poartă semnătura acestuia pe buci. Şi, fraierii, mai şi spun cît au plătit! Doamne, cît de scumpă este prostia! Unde ţi-ai băgat banii? În politică. Auzim deseori astfel de explicaţii stupide. Pentru că nu toţi se îmbogăţesc peste noapte, echilibrul este asigurat de ceea ce ai dat pe mere. În politică, după cum am constatat, sînt cei mai mulţi buzaţi pe metrul pătrat. Ei provin din rîndurile celor care au rămas cu buza umflată. Evident, după ce au băgat bani cu grămada în fundul unui partid. I-au făcut ştiţi dumneavoastră ce mare, după care, conform celor mai simple reguli, au fost trimişi la plimbare! Măcar s-au ales cu mişcarea vioaie în aer liber…