În România, persoanele cu dizabilităţi se află într-o situaţie cît se poate de ingrată, pendulînd între neştiinţă şi obligaţia, adesea impusă de familie, de a-şi păstra alocaţiile. În această situaţie se află aprox. 90% din românii cu dizabilităţi. Potrivit raportului prezentat ieri de către Liga pentru Sănătatea Mintală, aproape toate persoanele cu dizabilităţi neangajate nu ştiu că au dreptul la cursuri de calificare gratuite de la Autoritatea Judeţeană pentru Ocuparea Forţei de Muncă (AJOFM), ei crezînd, dimpotrivă, că tocmai calificarea profesională este unul dintre principalele obstacolele la angajare. Dacă în septembrie 2006, 4.129 de persoane din această categorie erau înregistrate în agenţiile pentru ocuparea forţei de muncă, doar 49 dintre ele au beneficiat de servicii de formare profesională. Aceste programe oferă pregătire pentru meseria de zidar, operator care introduce şi prelucrează date, lucrător în tîmplărie sau inspector resurse umane. „Ei sînt pregătiţi în meserii care nu sînt căutate sau pentru care nu sînt potriviţi. Persoanele nu sînt informate despre procedurile de angajare, despre drepturile lor şi sînt descurajate de simpla presupunere că nimeni nu le-ar angaja”, a explicat Raluca Nica, directorul executiv al Ligii pentru Sănătate Mintală.

În martie 2007, la ANPH erau înregistrate aprox. 500.000 de persoane cu dizabilităţi. În România, puţin peste 5% din persoanele cu dizabilităţi sînt încadrate în muncă, iar rata de inactivitate şi de neocupare este mult peste media europeană. În ţările din UE, procentul de angajare este de 16,7%, comparat cu 5,7%, în România. Însă, potrivit statisticilor oficiale, doar 2% din români sînt persoane cu dizabilităţi, în timp ce în alte ţări europene procentul urcă la 10%. „Aceasta se întîmplă pentru că mulţi nu sînt diagnosticaţi sau nu ştiu ce trebuie să facă pentru a obţine certificat de handicapat”, a spus Nica. Potrivit Raportului privind situaţia de ocupare a persoanelor cu dizabilităţi, sistemul de pregătire profesională este depăşit. Cele mai frecvente motive pentru care persoanele cu handicap nu s-ar angaja sînt mentalitatea discriminatorie a angajatorilor (73%), lipsa de calificare profesională (68%), faptul că familia nu este de acord fiind prea protectoare (45%), frica că îşi pierd indemnizaţiile (45%). Potrivit lui Nica, reprezentanţi ai ANOFM au recunoscut că, în instituţia centrală şi în direcţiile judeţene de acest tip, există o lipsă de experienţă, lipsă de personal calificat, dar şi salarii prea mici şi nemotivante pentru a se ocupa de persoanele cu dizabilităţi. „Există o lipsă de colaborare între instituţii pe plan local. Cei de la ANPH nu vorbesc cu cei de la ANOMF şi direcţiile judeţene”, a spus Nica. Raportul privind situaţia de ocupare a persoanelor cu dizabilităţi a fost realizat în cadrul proiectului „Integrarea în muncă - o garanţie a oportunităţilor egale şi a creşterii calităţii vieţii pentru persoanele cu dizabilităţi”, desfăşurat de Liga Română pentru Sănătatea Mintală în parteneriat cu alte organizaţii nonguvernamentale.