„O chemare nouă ţara o străbate/Cincinal în patru ani şi jumătate” - pentru mulţi români, vechiul cântec comunist sună mult mai bine decât orice piesă auzită acum la show-urile TV. Parcă şi „Trei culori” e mai OK decât „Deşteaptă-te, române”, mai ales că, în ultimii 23 de ani, deşteptarea în cauză a fost foarte selectivă. „Pentru ţara-ntreagă, bogăţie” s-a transformat, în 23 de ani de capitalism prost înţeles şi aplicat, în „Unde dracu-i clasa de mijloc?”, iar criza şi guvernările n-au ajutat prea mult. Astfel, mai nou, cincinalul din cântec s-a transformat într-un acord stand-by cu FMI, reînnoit o dată la doi ani. Nu-i de mirare că zeci, sute, dacă nu chiar mii de români din toată ţara merg în fiecare an, pe 25 decembrie, şi aprind lumânări la mormântul fostului dictator Nicolae Ceauşescu. Şi în acest an, după apocalipsa neserioasă, nostalgicii şi-au făcut drum la cimitir şi l-au cinstit pe preşedintele Republicii Socialiste România cu flori, lumânări şi discursuri patetice. Placa este întotdeauna aceeaşi: „Pe vremea lui aveam casă şi loc de muncă; nu te dădea nimeni afară din serviciu, nu ţi se tăia salariul, nu te sufoca nimeni cu zeci de taxe şi parataxe, se făceau lucruri, se construia etc etc. etc”. Dacă Ceauşescu ar avea cont de Facebook, şi-ar lua Like-uri şi de la românii fără net... Desigur, nimeni nu-şi mai aduce aminte de lucrurile mai puţin plăcute, dar aşa-i natura umană, n-ai ce-i face. O mică notă - dacă i-ar fi zis careva lui nea Nicu - „Şefu’, terminăm autostrada Bucureşti - Constanţa în 23 de ani” -, probabil că respectivul ar fi fost spânzurat instant de Casa Poporului.