Sînt şefi de partid cărora le place la nebunie statutul de buricul formaţiunii pe care o reprezintă! În concepţia acestor indivizi, partidul începe, cu toate că buricul se află în zona pe care o cunoaştem cu toţii, şi se termină cu ei. Pentru dumnealor, a fi buricul partidului înseamnă foarte mult! Confundă buricul cu materia cenuşie, de aceea, la nervi şi răzbunare, obişnuiesc să spună că unde îţi stau picioarele acolo îţi va sta şi buricul! E prea de tot! Cu toate că se vorbeşte peste tot despre democraţia buricului, sînt şefi de partid care continuă să se manifeste ca nişte dictatori cu autorizaţia la zi. Cu alte cuvinte, nimeni nu mişcă din buric fără aprobarea lor! Bat din picioare şi dau ordine aiuristice cît este ziulica de mare! Buricul democraţiei noastre se crede mai tare decît un secretar de partid pe vechi dacă are susţinere de sus… Dacă îndrăzneşte cineva să-l contrazică sau să se pună de-a curmezişul, îl taie imediat de la raţia de democraţie, ameninţîndu-l cu… demiterea! E cîte un buric de partid care se trezeşte deseori vorbind în numele marilor conducători de partid şi de stat pe care îi gospodărim cu atîta dificultate! Celui care se crede pe bune buricul pămîntului nu-i plac iniţiativele personale şi se teme tot timpul de cei care dau semne vizibile că sînt mult mai deştepţi decît el. Cu alte cuvinte, să nu treacă nimeni peste el! Sînt şi situaţii în care din nebăgare de seamă anumiţi activişti sar peste buricul pămîntului. Ei bine, dumnealui ia foc! Oamenii cu iniţiativă care acţionează rapid sînt cotaţi ca fiind indisciplinaţi şi lipsiţi de respect! Buricul îşi imaginează tot timpul că fără el partidul şi-ar da iute duhul! E convins că el reprezintă soluţia salvatoare! Nici nu este de mirare că, în aceste condiţii, se crede veşnic şi de neînlocuit în peisajul politichiei noastre! Starea sa de tîmpenie pe această temă este alimentată de tot felul de lingăi şi de carierişti care aşteaptă un semn de bunăvoinţă şi milă. Buricul partidului, în ciuda dimensiunilor sale minuscule, se crede cel mai tare şi cel mai mare din parcare! Fiind vorba de parcare, buricul partidului se confundă adeseori cu un camion! Sînt cazuri cînd buricul ţine să ne reamintească, dacă am uitat cumva, că el este partidul! E de-a dreptul caraghios să asişti la discursurile triumfaliste ale unui asemenea specimen de cadru erodat în tot felul de conflicte de mahala. Cu toate că are o voce piţigăiată, ca şi cum ar fi avut o întîlnire fatală cu crocodilul mîncător de fudulii, buricul vorbeşte în numele partidului său! Doar el! Ca să nu-i scape nimic de sub control, îşi doreşte la nebunie să reinstaureze în partid inchiziţia comunistă a proletarilor de altădată. Buricul partidului a acaparat toate metehnele unei anumite generaţii de activişti. Se dă în vînt după consensul şi unanimitatea caracteristice celor care se cred buricul partidului. Cei mai mulţi reprezentanţi sînt nişte nulităţi. Paradoxal, au fost numiţi în anumite funcţii pentru gradul lor înalt de prostie! De regulă, buricul este pus în fruntea unui partid pentru a putea fi manipulat după pofta şi aroganţa altora mai mari decît el! Poţi să-i spui chestia asta? Cine nu este de acord cu buricul pămîntului e caracterizat de dumnealui ca fiind duşmanul poporului! Nu poţi să critici un buric al partidului pentru că automat te citează la capitolul sabotaj şi sabotori! Buricul partidului este obişnuit să tulbure la greu apele mizerabile în care se bălăceşte. Practic, ăsta este mediul lui!