S-ar părea că Traian Băsescu vrea să se întoarcă la coaliţia lacrimilor, că doar, fiind un nostalgic profund, nu degeaba a condamnat comunismul! Chiar dacă nu a fost prima sa dragoste în politică, Theodor Stolojan rămîne un personaj important în viaţa preşedintelui, graţie momentului în care s-a îmbolnăvit la ţanc, un episod istoric potrivit, cum vreţi să-i spuneţi, în aşa fel încît Băsescu să-i ia locul în cursa pentru prezidenţiale. Atunci, după primele simptome zgomotoase ale tusei măgăreşti, s-au pus bazele coaliţiei lacrimilor. Nu a fost o procedură simplă, pentru că îmi aduc aminte şi acum cît de stînjenit era Stolo în minutele în care viitorul şef de stat se smiorcăia pe umerii săi, umeri pe care, trebuie să precizăm, au mai plîns şi alţii. Oricum, faţă de Petre Roman, pe care Băsescu l-a îndepărtat cu greu, cu opinteli şi îmbrînceli marinăreşti, de la conducerea Partidului Democrat, Stolo s-a dovedit a fi un băiat salon, dovadă că s-a internat în doi timpi şi trei mişcări! Tăvălit bine prin politică şi în chestiuni mult mai încurcate, Theodor Stolojan a realizat că nu e bine să te pui în faţa trenului ka karenina. Aţi văzut ce s-a întîmplat cu Petrică, eşti cel mai bun. A ajuns preşedintele pensionarilor din România, ceea ce a făcut ca multe doamne de vîrsta a treia să suporte mai uşor tranziţia. S-ar putea ca Traian Băsescu să fi hotărît să-şi schimbe garda personală, politic vorbind. Prea l-au făcut de caterincă apropiaţii săi din structurile vechi ale Partidului Democrat, fost, precum vor fi mulţi dintre şmecherii care fac fiţe pe eşichierul politic. În plan personal, pentru preşedinte, alegerile locale l-au umplut de ruşine. Buldogii pe care a mizat s-au ascuns sub masă şi nu au mai ieşit de acolo pînă la aflarea rezultatelor! Abia acum, după ce a încasat-o în plină figură, întreg PD-L se scutură ca apucat de friguri. Exemplul cel mai elocvent îl reprezintă criza de la Constanţa, derulată pe fondul unei parodii semnate de Elena Udrea. După atîtea şuturi luate în fund de la principalii săi colaboratori, pe preşedinte l-a apucat din nou plînsul. E musai să se lepede de cei care, în ritmul ăsta, încasînd-o des pe după ceafă, s-ar putea să-l mai coboare în sondaje. Pe acest fond de nostalgie politică, şi-a adus aminte de coaliţia lacrimilor. Măi, Stolo, cum mai plîngeam noi ca doi copii răzgîiaţi şi alintaţi! Cu toate că nu moare niciodată de grija altuia, s-ar putea ca Băsescu să intenţioneze să se achite de datorii faţă de Stolojan, cu toate că pentru el sînt importante numai reflexele umane care ţin de supuşenie şi servilism. Cu Stolo, ne-am convins, colaborează excelent în materie de plîns şi bocete pe diverse teme, motive folclorice şi idei gen Greuceanu a plecat la armată. Cu gîndul la coaliţia lacrimilor, după ce s-au luat la palme, l-a tras pe Vasile Blaga pe “linie moartă”, ca să nu mai emită pretenţii la postul de prim ministru! Se potriveşte mai bine Stolojan pe funcţia asta, nu-i aşa? Îl vedeţi pe Băsescu plîngînd pe umerii celui care a pierdut cheia de la dulapurile cu scheleţi din Primăria Capitalei? În ce rahat i-a băgat ăsta, pentru că potopul scheleţilor nu s-a pornit încă! Cum să nu se întoarcă prezidentul la coaliţia lacrimilor, la romantismul din acea perioadă, cînd, doar scîncind, dumnealui obţinea tot ce dorea! Sigur că, în acest context, s-a plictisit de Boc, Negoiţă şi poate chiar şi de Elena Udrea, dar, în această ultimă chestiune, nu prea are loc de întors. Boc şi Udrea au simţit ceva, drept care au anunţat că, în caz de eşec după parlamentare, îşi dau demisia. Nu chiar în fix cinci minute, cum ne ameninţa preşedintele. Oricum, nici cu rezultate bune la parlamentare, oamenii lui Băsescu nu se vor simţi prea bine cu Stolojan în coaste. S-ar putea să vină o perioadă în care preşedintele Băsescu să plîngă de-a binelea pentru chestiuni foarte serioase. E firesc ca, în aceste condiţii, să renunţe la tovarăşii de pahar în beneficiul camarazilor de stors lacrimi, cu toate că şpriţul de vară provoacă şi depresii…