Ultima campanie publicitară a recuperatorului Kruk e o dramă care l-ar face invidios și pe Lars von Trier. E dureros să privești. E mai deprimantă decât orice fermă a vedetelor, calup de știri în stilul „accident spectaculos“ și „de ce s-a sinucis, avea probleme?“ sau showbiz cu analfabeți. E mai tristă decât infrastructura și economia României, gradul de promovare la Bac și salariul minim de 800 și ceva de lei. E mai horror decât factura la curent electric și condițiile de trai din mediul rural. După cum remarcă și avocatul Gheorghe Piperea, ar trebui interzisă rapid de CNA - „Începutul arată un om în pragul sinuciderii. Apoi apare o familie în alb-negru, apoi un copil care întreabă: Tati, tati, s-a întâmplat ceva? Apoi apar culorile, iar omul spune că e fericit că și-a recăpătat viața, după ce Kruk a acceptat să îi reeșaloneze datoria. În ce univers se întâmplă asta? Ce se întâmplă dacă, în viața reală, nu se acordă sfânta mană cerească a eșalonării marca Kruk? Dar dacă (re)eșalonatul ajunge iar în dificultate? E un clip periculos, pentru că unii pot imita, involuntar, ceea ce văd“. Piperea subliniază că, din nefericire, consecințele imitației sau confirmării publice pot fi catastrofice - „În „Psihologia manipulării“, Robert Cialdini demonstrează că sinuciderile la indigo pot fi determinate de reportaje privind sinuciderile. Ce se poate întâmpla cu reclame care pornesc de la fețe pământii, care sugerează finalul planurilor cu viața? CNA, ești pe recepție, bre?“.