Parlamentul European (PE) a aprobat un raport referitor la impactul negativ al diferenţei dintre preţul alimentelor la producător şi cel final, plătit de către consumatori, ca răspuns la o comunicare a Comisiei Europene (CE) din decembrie 2008 privind acest subiect. Astfel, deputaţii europeni consideră că este necesară o acţiune imediată din partea instituţiilor europene pentru stoparea practicilor neloiale de comercializare a alimentelor şi pentru a promova o relaţie directă între consumatori şi producători, solicitînd CE să demareze cît mai curînd o anchetă privind distribuţia marjei profitului în lanţul de producţie şi distribuţie. „Această diferenţă de preţuri este o problemă majoră care provoacă îngrijorare la cele două extremităţi ale lanţului alimentar. Producătorii şi consumatorii resimt presiunea exercitată de vînătoarea de profit care este la originea disfuncţionalităţilor pe piaţa agroalimentară. Trebuie să punem în aplicare o planificare coordonată şi să propunem intervenţii adecvate la nivel european pentru a face faţă crizei financiare care are consecinţe grave asupra gospodăriilor şi asupra agricultorilor”, a declarat eurodeputatul elen Katerina Batzeli. Conform raportului PE, preţurile plătite de consumatori pentru alimente sînt, în medie de cinci ori mai mari decît tarifele de producător, şi pot ajunge pînă la de 30 de ori mai mari în cazul pîinii, agricultorii primind în general aproximativ 8% din preţul final. Eurodeputaţii consideră că una din principalele cauze ale diferenţelor de preţ este creşterea concentrărilor în tot lanţul de aprovizionare, precum şi abuzurile de poziţie dominantă ale marilor distribuitori şi angrosiştilor. Astfel, gradul de concentrare în rîndul marilor reţele de retail alimentar a crescut de la 22% în 1993, la peste 70% în prezent în UE. Pe de altă parte, deputaţii europeni semnalează şi alte practici comerciale care, în opinia lor, distorsionează concurenţa, cum ar fi vînzarea de produse la preţuri inferioare costurilor pentru a genera un număr mai mare de vizite la supermarket, sau termenele de plată excesive, cum ar fi taxele de listare, bonificaţiile comerciale de intrare, ameninţarea cu delistarea, reducerile retroactive la produse deja vîndute sau insistenţa privind aprovizionarea exclusivă. Raportoarea solicită, de asemenea, adoptarea unor măsuri care să confere mai multă importanţă conceptului de “produse locale” şi să sprijine mai eficient pieţele alimentare sau alte forme tradiţionale de comerţ care să apropie producătorii de consumatori. În România, producătorii şi retailerii au semnat în luna iulie a anului trecut Codul de Bune Practici pentru comerţul cu produse agroalimentare, iar documentul a intrat în vigoare după ce Consiliului Concurenţei a anunţat că nu încalcă legislaţia specifică.