SCHIMBĂRI STRUCTURALE Ţările UE11, din care face parte şi România, vor creşte într-un ritm mai redus în anul 2012, de 1,5%, faţă de 2011, economiile acestora recuperând abia în anul 2013, cu condiţia ca problemele economice din Zona Euro să nu se înrăutăţească, potrivit unui raport publicat de Banca Mondială (BM). Ţările incluse sunt Bulgaria, Cehia, Estonia, Ungaria, Letonia, Lituania, Polonia, România, Slovacia şi Slovenia şi un membru potenţial, Croaţia. Raportul recomandă ca guvernele, băncile centrale şi autorităţile de supraveghere financiară să consolideze încrederea pieţelor financiare. Guvernele UE11 trebuie să ia o decizie şi privind modul de consolidare a finanţelor publice, astfel încât să nu devină sursa volatilităţii pieţei financiare. Ca soluţie se oferă eliminarea barierelor legate de creşterea pieţelor de produse şi muncă şi astfel UE11 poate creşte beneficiile economice pe termen mediu. Înlăturarea diferenţelor instituţionale şi structurale faţă de restul UE va reduce limitările impuse de ameninţările demografice şi va accelera convergenţa venitului cu UE15. Analiştii BM consideră că oferirea stimulentelor pentru mobilitatea forţei de muncă, transformarea finanţele publice în unele mai durabile, adaptarea sistemelor de asigurări sociale la evoluţia demografică şi armonizarea reglementărilor din diverse ţări sunt priorităţi cheie ale reformei în regiune.

Regiunea a fost afectată de problemele cu datorii suverane din Europa, preţurile în creştere galopantă la petrol şi diminuarea globală, astfe că la sfârşitul anului 2011 dinamica creşterii s-a încetinit. În acest context, pieţele forţei de muncă au rămas inerte, astfel că ratele şomajului s-au situat în jurul celor înregistrate în timpul crizei financiare, cu o creştere slabă a numărului de locuri de muncă.

VREMURI DE RESTRIŞTE Raportul a fost dat publicităţii în timp ce se fac tot mai multe presiuni pentru structurarea unui program de reformă la apropiatul Consiliu European de vară. Preşedintele Comisiei Europene Jose Manuel Barroso este unul dintre liderii care au lucrat la planul de creare a unei uniuni bancare şi fiscale în Europa, un proiect federalist căruia Franţa i se opune deocamdată. Planul va fi dificil de pus în aplicare, în condiţiile în care unele din statele UE vor trebui să cedeze o parte a suveranităţii lor în domeniile economic şi fiscal. În cele din urmă, integrarea economică şi politică va trebui să fie susţinută de un nou tratat european, mai ambiţios decât Pactul Fiscal semnat de 25 din cele 27 de state membre ale UE, la începutul lunii martie, excepţie făcând Marea Britanie şi Cehia.

O schimbare a Tratatului ar putea însă întâmpina obstacole la nivel naţional, inclusiv în ţările din Zona Euro. Alegătorii irlandezi au respins deja în două rânduri Tratatul de la Nisa şi Tratatul de la Lisabona, înainte de a le adopta după ce oficialii de la Bruxelles au făcut unele concesii. În Franţa, electoratul a respins proiectul unei Constituţii a UE, într-un referendum organizat în 2005, şi ar putea fi sceptic în legătură cu delegarea de noi atribuţii Comisiei Europene, percepută de francezi ca fiind prea orientată spre politicile de piaţă liberă. Nu în ultimul rând, cancelarul Merkel a respins din nou categoric ideea de eurobonduri, spunând că nu vor exista în timpul vieţii sale, iar premierul spaniol Mariano Rajoy a declarat că ţara sa nu îşi mai permite să se autofinanţeze pentru mult timp la costurile de la nivelul actual.