Migraţia masivă a muncitorilor calificaţi, în special tranşatori şi măcelari, în state precum Italia, Spania şi Germania a lăsat urme adînci asupra industriei româneşti a cărnii. Potrivit vicepreşedintelui societăţii Cris-Tim, Gabriel Alexandru, deficitul forţei de muncă în acest domeniu este cuprins între 15 şi 30%, dar depinde şi de regiune, de puterea de cumpărare locală şi de mărimea companiei. De aceeaşi părere este şi directorul executiv al Asociaţiei Române a Cărnii, Mihai Vişan, care apreciază că regiunile cu deficitul cel mai pronunţat sînt Transilvania şi Banatul. „În Transilvania şi Banat deficitul este mai pronunţat, pentru că de-acolo lumea pleacă mai uşor, fiind zone mai apropiate de vest. Faţă de necesităţile industriei există un deficit de pînă la 20%”, a explicat Vişan. Acelaşi nivel, de 20%, este estimat şi de reprezentanţii Angst, în timp ce Ovidiu Wencz, directorul general al Tabco-Campofrio, afirmă că prognozarea unui nivel al deficitului de forţă de muncă în industria cărnii este dificilă. “Pe zi ce trece situaţia este din ce în ce mai proastă. Pierderea lucrătorilor este un indicator foarte dynamic”, a precizat Wencz. Fenomenul de migraţie a forţei de muncă, care durează de circa zece ani, s-a accentuat din momentul în care România a devenit membră a UE. “Vîrsta este un element determinant de luat în calcul. De obicei, pleacă cei mai tineri, care nu au familie şi au o putere mai mare de muncă şi o adaptabilitate mai ridicată. Ei sînt atraşi, desigur, de factorul financiar, în condiţiile în care aici cîştigă puţin peste salariul minim pe economie, 600-700 de lei, iar în afară iau triplu sau chiar mai mult”, a mai afirmat Gabriel Alexandru.