Lui Lucian Croitoru, premierul desemnat de preşedintele României, ambiţiile ieftine i-au jucat întotdeauna feste. Ca şi pe Traian Băsescu, omul care, culmea ironiei, a ajuns să vorbească despre loialitate, tocmai el care, cu excepţia Shogunului, şi-a îngropat toţi prietenii!, îl cunosc foarte bine. Am fost coleg de şcoală cu Lucian Croitoru la Liceul Economic din Constanţa. El la clasa de contabilitate, eu, la turism. Pot spune că am avut o relaţie de amiciţie, poate şi pentru faptul că amîndoi o simpatizam pe profesoara de fizică! În studenţie, drumurile noastre s-au despărţit. De-a lungul anilor, însă, am urmărit traiectoria profesională a fostului meu coleg de liceu, ajuns, dintre toţi, pe o platformă de invidiat. Cu toate că, la un moment dat, se manifesta ca un poet care promitea foarte mult, dovadă creaţiile sale literare din revista şcolară “Mercur”, care o entuziasmau pe doamna profesoară Comăniţă, Lucian Croitoru s-a dovedit a fi un bun finanţist. Dincolo de orice alte răutăţi spuse pe seama lui, meritele sale profesionale sînt incontestabile. Din păcate, aşa cum menţionam mai sus, a căzut în plasa unor ambiţii ieftine sau a fost păcălit de preşedintele Traian Băsescu. La acest capitol, trebuie să recunosc, am dat dovadă şi eu de mari slăbiciuni. Domnia sa are, printre multe alte talente otrăvite, capacitatea de a îmbrobodi pe toată lumea. În perioada cea mai neagră din întreaga sa existenţă, cea legată de punerea flotei comerciale pe butuci, Băsescu era atacat din toate părţile. M-a convins că este nevinovat şi că merită să-l apăr, că tot vorbeşte domnia sa despre loialitate… Îmi aduc şi acum aminte de reacţiile sale, care semănau cu cele ale unui iepure fugărit în cîmp deschis, şi de complexele acumulate, încă din acea perioadă, faţă de presa care îl punea zilnic la zid. Aşa se explică, astăzi, antipatia manifestată deschis faţă de toţi cei care îl critică. În fapt, este un sindrom de frică acută, pentru că, în realitate, în spatele ieşirilor sale publice vitejeşti se ascunde teama de ziua de mîine. Traian Băsescu spune, ca şi cum ne-am afla în plin carnaval de sfîrşit de an, că, dacă pierde alegerile, se întoarce pe vapor la meseria sa de bază… Şi cu vaporul numit “România”, care, acum, se află în derivă, ce facem? E clar că, spălîndu-se, în stilul său personal, pe mîini, optează pentru o soluţie simplistă, dar, să-mi fie iertat că-mi dau cu părerea, eu nu cred că, fără nicio răspundere, totul poate fi şters cu buretele! Mă întorc la situaţia penibilă în care se află Lucian Croitoru. Pe post de marionetă, domnia sa a acceptat să fie aruncat la înaintare. Ţelul nobil al acestui sacrificiu inutil este unul singur - satisfacerea orgoliilor personale ale preşedintelui! Atît şi nimic mai mult! Cu alte cuvinte, un bun finanţist, cum e Lucian Croitoru, este scos din dispozitivul său şi trimis prin oraş, cum plastic se exprima un politician, să adune voturi pentru a încropi un Guvern anemic. Poziţia fermă a Opoziţiei, care a refuzat din start să accepte noua manevră a lui Traian Băsescu, îl pune pe Croitoru într-o postură de-a dreptul caraghioasă. Practic, domnia sa, merge cu colindul pe la sediile partidelor care nu-l doresc! E primit cu omenie, i se oferă, după datină, covrigei săraţi, nuci şi vin fiert, dar, în niciun caz, susţinerea de care are nevoie pentru a-şi vedea visul cu ochii. Chiar dacă a fost îmbrobodit de preşedinte, e limpede că şi Lucian Croitoru îşi doreşte, fie şi numai pentru o zi, să ajungă premierul României. Nu contează durata şederii sale la Palatul Victoria, ci faptul că CV-ul său s-ar putea îmbogăţi cu o promovare importantă. Altfel, să-mi fie cu iertare, nu înţeleg de ce domnia sa a acceptat să meargă cu miloaga pe la liderii noii majorităţi parlamentare! Din acest punct de vedere, constat cu amărăciune că tehnocratul, despre care se spune, culmea, că ar fi şi independent, seamănă foarte bine cu politicianul nărăvit la funcţii…