A.G. Weinberger este orădean la origine, chitarist, vocalist, interpret la muzicuţă, producător şi realizator de emisiuni radio şi producător de albume, iniţiator al mişcării de cluburi, pe scurt, o autoritate certă în domeniu. A.G. este primul artist român care a semnat cu o casă de discuri din Statele Unite ale Americii. Acest inegalabil blues-man s-a aflat, week-end-ul trecut, la Constanţa, fiind invitatul special al lui Ştefan Bănică jr., într-un megaconcert. Pentru cotidianul "Telegraf", A.G. Weinberger a vorbit despre secretul succesului său.

Reporter: Care este povestea albumului "Nashville"?

A.G. Weinberger: "Nashville" nu este un album obişnuit, ca al unui muzician care îşi foloseşte cariera pas cu pas. În 2005, era altceva, cînd l-am făcut în studio. De atunci şi pînă acum, s-au schimbat lucrurile, eu cînt altceva...

Rep.: Cum aţi ajuns să fiţi invitatul de onoare al lui Ştefan Bănică jr.?

A.G. Eu cu Ştefan sîntem foarte buni prieteni. Ştefan a lansat un disc cu duete, unde am fost şi eu invitat să particip şi cred că a fost la îndemîna lui să mă invite în acest turneu, unde era nevoie de un alt moment şi probabil, eram cel mai potrivit.

Rep.: Ce v-a lipsit cel mai mult din România, cît timp aţi fost plecat din ţară?

A.G. Eu... însumi. Poate şi oraşul meu natal, Oradea, pentru care am compus şi o piesă. Însă, nu s-a schimbat nimic acolo. Oamenii sînt la fel, trăiesc într-un vid existenţial.

Rep.: Credeţi că publicul care vine la un concert susţinut de "Morandi" este încîntat de muzica dvs.?

A.G. Am avut, pînă acum, opt concerte în această formulă (Ştefan Bănică jr., "Morandi", "Heaven" şi eu), iar răspunsul a fost pozitiv. De ce nu? Dacă publicul vede ceva autentic şi frumos, de ce să nu se bucure?!

Rep.: Cînd veţi reveni la Constanţa, cu un spectacol 100% A.G. Weinberger?

A.G. Cînd voi fi invitat, la "Phoenix" sau în Club “Doors“. Oricum, clubul nu este foarte important, cel mai mult contează să existe voinţă şi să mă sune cineva, care să mă invite la o cîntare.

Rep.: Muzica dvs. este înţeleasă de români?

A.G. Eu cred că muzica este pentru toţi oamenii. Şi românii o înţeleg, din fericire. În România, foarte mulţi oameni cunosc limba engleză. Eu încerc să îi şi ajut, publicînd traducerile textelor. Genul pe care îl reprezint nu se poate cînta în altă limbă, aşa cred eu, cel puţin, aşa cum cred că nu se poate cînta o doină în limba flamandă. Atunci, trebuie să respectăm anumite reguli stilistice şi de gen, dar eu tot român sînt, aici m-am născut, am crescut, m-am format. Eu port cu mîndrie steagul României, peste tot unde ajung în lume.

Rep.: Care este motivul pentru care aţi plecat din ţară?

A.G. Am vrut să fac un pas înainte, în cariera mea. Aici, piaţa muzicală mi s-a părut puţin plafonată. Deocamdată, America este cea mai mare piaţă muzicală din lume.