Sincer să fiu, nu ştiam că există aşa ceva! Am auzit expresia într-o discuţie televizată. Termenul a apărut imediat după votul uninominal şi desemnează colegiile în care îşi vor face campanie candidaţii. Electoratul fiecărui colegiu va avea un singur reprezentant în parlament. În noul sistem nu contează partidul, ci persoana. Cam asta ar fi, telegrafic vorbind, noutatea uninominalului, deşi sînt mulţi ţărani care vor vota fără să înţeleagă metoda.

Proiectul de lege iniţial a fost modificat cel puţin de două ori: o dată în Parlament şi apoi printr-o hotărîre de guvern! Tocmai de această chichiţă s-a legat PRM cînd a contestat un asemenea tip de vot, însă toţi ştim că acesta este doar un pretext… În noul sistem electoral, partidul lui Vadim riscă să iasă de pe scena politică, deoarece nu dispune de candidaţi simpatici sau populari. Dacă se va dovedi că şi PD-L face acelaşi joc, înseamnă că şi democrat-liberalii sînt în criză de candidaţi uninominali. Se vorbeşte deja că PD-L aruncă în alegerile generale cîţiva perdanţi glorioşi de la locale, gen Radu Berceanu sau Cezar Preda, plus primari sau consilieri locali deja aleşi, ceea ce ar însemna că zvonurile nu sînt departe de adevăr. Singurele partide care au interesul politic să se menţină data actuală a alegerilor rămîn PNL şi PSD. Dacă se amînă data de 30 noiembrie, ele riscă să iasă în pierdere, iar PD-L, în cîştig. Această bătălie pro şi contra votului uninominal are în vedere tot ce am recapitulat eu aici, plus eventuala modificare a hărţilor electorale. Guvernul, în conivenţă cu PSD, este acuzat că a făcut un „desen” al acestor hărţi, în funcţie de răspîndirea teritorială a propriilor electorate PNL şi PSD. Decupajul circumscripţiilor electorale uninominale, aşa cum a rezultat el în urma acestui desen politic, avantajează candidaţii celor două partide. Cel puţin aşa strigă din răsputeri Emil Boc şi Vadim Tudor! Situaţia este destul de tulbure şi au apărut în presă cîteva scenarii palpitante, ce s-ar putea concretiza după hotărîrea Curţii de Apel. Vom reveni asupra lor cu altă ocazie.

Dar, foarte recent, a apărut în prim-plan şi cazul lui Petre Roman… El pare să se fi lepădat de social-democraţie, urcînd în barca liberală. Pentru asta, premierul i-a creat condiţii de invidiat. L-a învestit cu titlul de ambasador fără portofoliu şi candidat într-un colegiu uninominal din Spania, colegiu „desenat” special pentru el. În plus, l-a numit şi consilier de stat pentru problemele românilor din emigraţie, aşa fel încît Petre Roman să-şi poată face liniştit campania pe banii Guvernului, adică banii noştri, ai contribuabililor! Acesta este doar un exemplu, e drept, cel mai recent şi cel mai vizibil, ca să nu scriu „strigător la cer”, dar el arată cît de importante sînt hărţile electorale şi ce miză are bătălia pro şi contra uninominalului…

Cît despre schimbarea politică „la faţă” a lui Petre Roman, îmi aduc aminte de vechea glumă: „Una spunem şi alta fumăm”!