Deşi există legislaţie şi norme de aplicare a legilor, hărţuirea sexuală în general, în societate, sau în particular, în diferite comunităţi, este încă un subiect tabu. Cu cât este mai restrânsă comunitatea, cu atât subiectul este mai... interzis. Ruşinea, timiditatea, teama de repercusiunile sociale, teama de „ce zice lumea”, frica de situaţia în care „cuvântul lui/ei ar putea avea mai multă greutate” şi multe alte tabuuri autoimpuse au făcut, de-a lungul timpului, ca hărţuirea sexuală să fie un soi de subiect interzis. Toate aceste reacţii descrise mai sus sunt cu atât mai pregnante atunci când comunitatea este una restrânsă, cu pretenţii, o comunitate universitară. Acest tip de mediu este dat ca exemplu de „rele practici” de către președintele Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării (CNCD), Asztalos Csaba. El a declarat, la o dezbatere pe tema “Hărțuirea sexuală în universități și alte instituții din România”, că sunt foarte puține cazurile de acest tip ce au fost sesizate la CNCD, dar acest lucru nu înseamnă că ele nu există. „Este o subraportare și aici, desigur, vedem că avem o problemă cu implementarea normelor. Avem un grad ridicat de bagatelizare în gestionarea acestui subiect (...)”, a afirmat el. Şi aşa este. În primul rând, accesul la informaţie este restricţionat de terminologii şi articole de lege alambicate, pragul aşa-numitului limbaj de lemn în care se împiedică cei aflaţi la o primă căutare pe internet, spre exemplu. În al doilea rând, nu există o pregătire psihosocială care să ajute victima să ştie cu exactitate care îi sunt drepturile, ce tip de comportament să adopte şi cum să se „apere” de oprobriul public. În al treilea rând, orice iniţiativă a unei victime de a merge mai departe în procesul dezvăluirii întâmplării în sine şi a agresorului este, adesea, condiţionată financiar. Apelarea la un avocat poate fi extrem de costisitoare şi nu multă lume îşi permite (aproape) luxul de a-şi angaja un avocat. În mediul universitar, însă, problema este cu atât mai gravă, aici aflându-se indivizi tineri, în plină formare a caracterului şi absorbţie a informaţiei. „Niciodată nu am văzut să se prezinte regulile după care să se desfășoare procesul educațional. Niciodată nu am auzit într-un discurs de an universitar să se facă trimitere la aceste reguli. În universități, facem înscrierea, participăm la un examen de admitere, după care restul le bifăm. Eu cred că ar fi normal ca, la examenele care se dau pentru obținerea gradelor universitare, să fie o componentă ce ține de etică și regulamente în legislație și în zona aceasta", a subliniat președintele CNCD. Csaba a menţionat exemplul unor state unde, dacă o universitate nu are un plan de egalitate și nediscriminare, respectiv cod de etică, comisie sau responsabil cu implementarea acestui cod, și nu depune un raport anual pe procesul de implementare la Ministerul Educației, nu primește finanțare bugetară. În context, el a precizat că UE a impus condiționalități pentru accesarea fondurilor structurale, iar una dintre ele se referă la implementarea nediscriminării egalității de gen și protejarea persoanelor cu dizabilități. "Astfel, dacă o universitate dorește să acceseze fonduri structurale, va fi evaluată după modul implementării principiului egalității și nediscriminării. Noi credem că, în acest moment, factorul financiar este cel mai palpabil instrument de constrângere pentru a introduce în cultura organizațională, nu numai a universităților, respectarea acestui principiu", a mai afirmat oficialul CNCD. În felul acesta, aspectul etic al procesului de învăţământ ar fi cuprins firesc în strategia generală de formare a individului şi a sistemului în care acesta fiinţează timp de câţiva ani.

Pe aceeași temă au mai vorbit profesori și studenți și au fost prezentate rezultatele a două studii realizate în mai multe universități din Marea Britanie, în anii 2010 și 2012, din care rezultă că foarte puține persoane raportează că au fost hărțuite sexual, la Poliție sau la serviciile de conducere din cadrul Universităților, din cauza rușinii, a sarcinii sau a temerii de a nu fi crezute. Dezbaterea pe tema „Hărțuirea sexuală în universități și în alte instituții din România” face parte din proiectul „Tinerii construiesc o Românie civică” și a fost organizată de Fundația Proiectul de Educație Civică și Dezvoltare Academică.