Avocatul Poporului, Ioan Muraru, consideră că impunerea a zece zile de concediu fără plată pentru toţi bugetarii poate fi obligatorie din punct de vedere juridic, doar dacă este stabilită printr-o lege adoptată de Parlament sau printr-o ordonanţă a Guvernului, potrivit Constituţiei României. În îndeplinirea misiunii sale constituţionale, de a apăra drepturile, libertăţile şi interesele legitime ale persoanelor fizice, Avocatul Poporului consideră că are obligaţia să-şi exprime un punct de vedere în legătură cu unele măsuri economico-financiare preconizate de către Guvern privind angajaţii autorităţilor statale. În acest context, spune Ioan Muraru, oportunitatea măsurilor economico-financiare privitoare la personalul din cadrul autorităţilor publice (personalul bugetar) trebuie apreciată, fără îndoială, de către autorităţile guvernamentale de decizie (în special de Guvernul României, care, potrivit articolul 102, alineatul (1) din Constituţia României, asigură realizarea politicii interne a ţării şi exercită conducerea generală a administraţiei publice. Măsurile preconizate pot însă obliga conducătorii autorităţilor publice numai în măsura în care sînt stabilite prin norme juridice imperative, clare, elaborate în conformitate cu dispoziţiile constituţionale şi cu regulile de tehnică legislativă, subliniază sursa citată. „Sub acest aspect, considerăm că impunerea a zece zile de concediu fără plată pentru toţi bugetarii poate fi obligatorie din punct de vedere juridic, doar dacă este stabilită printr-o lege adoptată de Parlament sau printr-o ordonanţă a Guvernului, emisă în condiţiile articolul 115 din Constituţie. Aceasta, deoarece art. 137 alin. (1) din Constituţie, stabileşte că “formarea, administrarea, întrebuinţarea şi controlul resurselor financiare ale statului, ale unităţilor administrativ-teritoriale şi ale instituţiilor publice sînt reglementate prin lege”, iar art. 139 alin. (1) din Legea fundamentală, prevede că „impozitele, taxele şi orice alte venituri ale bugetului de stat şi ale bugetului asigurărilor sociale de stat se stabilesc numai prin lege”, explică fostul judecător constituţional Ioan Muraru. Într-o asemenea viziune, Muraru apreciază că soluţiile şi indicaţiile transmise de către agenţii guvernamentali, prin intermediul mass-media, sau al adreselor unor funcţionari din cadrul Ministerului Finanţelor pot fi considerate măsuri pregătitoare, care însă, nu au şi nu pot avea efecte juridice. Ele nu pot angaja răspunderea juridică a conducătorilor autorităţilor publice. “Deoarece măsurile preconizate privesc drepturile, libertăţile şi interesele legitime ale personalului bugetar, acestea trebuie să fie rezultatul negocierilor cu sindicatele, patronatele şi cu asociaţiile profesionale care, potrivit art. 9 teza a II-a din Constituţie, “contribuie la apărarea drepturilor şi la promovarea intereselor profesionale, economice şi sociale ale membrilor lor”, în raport cu obiectul şi scopul lor de activitate, potrivit propriilor statute şi în acord cu prevederile legii. Cu certitudine, dialogul social între partenerii sociali şi factorii guvernamentali constituie o premisă a dezvoltării economico-sociale a statului de drept”, arată Muraru. Mai mult, spune acesta, toate aceste măsuri trebuie să poarte şi girul Consiliului Economic şi Social, creat prin revizuirea constituţională din anul 2003, ca organ consultativ al Parlamentului şi Guvernului în stabilirea strategiilor şi politicilor economice şi sociale. Eventuale reglementări juridice trebuie să dea soluţii clare asupra problemelor colaterale, care ar putea interveni ca urmare a impunerii a zece zile de concediu fără plată pentru toţi bugetarii, cum ar fi efectele juridice asupra vechimii în muncă, asupra pensionării pentru limită de vîrstă, asupra contribuţiilor legate de asigurările sociale de stat, şomaj etc.