Înţeleg nerăbdarea şi graba cu care Dănuţ Culeţu vrea să revină în PNL. Cît timp a fost prefectul judeţului Constanţa, s-a străduit din răsputeri să încapă în ţinuta obligatorie a apoliticului de conjunctură. Pe întregul său mandat, de la un capăt la altul, s-a văzut clar că îl jenează noua croială. Cînd i se potrivea haina, cînd îi erau pantalonii prea strîmţi. Pe urmă, sigur, în anumite momente ale existenţei sale ca prefect, l-au dat de gol vechile reflexe căpătate în perioada cînd era combatant liberal. Nu am priceput cine şi de ce a pus în scenă această nouă prefăcătorie politică! Cum să fii apolitic cînd nu te poţi lepăda de cordonul ombilical al partidului din care provii! Chiar dacă Dănuţ Culeţu şi-a dat toată silinţa să joace magistral rolul unui apolitic naiv şi neprihănit, partidul său l-a dat de gol de foarte multe ori. Din acest motiv, în perioada cînd domnul Culeţu era prefect şi se încăiera cu administraţia locală Constanţa, am asistat de nenumărate ori la diverse scene comice în care dominant era umorul de situaţie. Numai că sîngele de partid apă nu se face! Avem, în politichia noastră de doi lei, cazuri mult mai senzaţionale în care diverse odrasle risipitoare se întorc în braţele partidului mamă. Uneori, cu lacrimi în ochi şi cu miros de spovedanie. De pildă, de-a dreptul cutremurătoare este identificarea politică a doamnei Monica Macovei, care, în cele din urmă, şi-a dat arama pedelistă pe faţă. În fapt, toată lumea cunoştea de unde-şi trage seva doctrinară fosta ministreasă a Justiţiei, aşa că, în realitate, înregimentarea ei în PD-L a fost o formalitate. Se ştia de acest concubinaj politic. Acum, ca să moară lumea de ciudă, cum ar zice domnul acela mic şi cu ochelari din fruntea Guvernului, relaţia s-a oficializat. Nu este, desigur, cazul domnului Culeţu, care, apolitic fiind, nu s-a ascuns de umbra partidului său. De altfel, ştim cu toţii de unde îşi trăgea şi domnia sa seva doctrinară şi directivele la zi. Ieşit din ecuaţia administrativă, Dănuţ Culeţu vrea să reintre oficial în politică. Nu cred că o face doar de dragul partidului, chiar dacă vrea să ne convingă că este mistuit de dorul politichiei! Ca să nu ajungă pe “linie moartă” precum amicul său Mircea Iustian, fostul prefect încearcă din nou marea cu degetul. Şi unde poate să facă el cel mai bine acest lucru? Desigur, în PNL. Nu cred că Dănuţ Culeţu se mulţumeşte cu statutul de simplu activist. E drept, “granzii” din jurul său au fost lăsaţi la vatră. Unul dintre ei este senatorul Puiu Haşotti, contestat de tot mai mulţi liberali constănţeni după ce a pariat la Congres pe un “cal mort”. Cu toate acestea, este posibil ca, în perspectiva alegerilor pentru şefia organizaţiei judeţene, să-şi pună toate speranţele în susţinătorii săi, mizînd pe un salt spectaculos în noua echipă de conducere a PNL Constanţa. Domnul Culeţu nu mai este la vîrsta la care să facă politică de dragul politicii şi poezie pentru un romantism ieftin. Şi, pe urmă, pentru domnia sa, momentul alegerilor din PNL Constanţa ar putea reprezenta ultimul tren. Chiar dacă nu a făcut niciun comentariu pe acest subiect, e vizibilă nerăbdarea sa de a reveni în partid. Sigur, acum, rămîne de văzut cîtă nevoie mai are partidul de dînsul… Între timp, după căderea lui Tăriceanu, cu care a cochetat şi el, au apărut noi curente şi orientări. Dănuţ Culeţu se întoarce în PNL, dacă se va întoarce, cu bastonul de prefect. Cu părţile negative şi cu cele pozitive acumulate pe funcţia cu pricina. Cu siguranţă, cei în drept să o facă vor cîntări aşa cum se cuvine faptele de vitejie ale ex-prefectului de Constanţa. S-ar putea să fie adulat pentru nodurile în papură puse administraţiei Mazăre, dacă mai ţine cont cineva de chestia asta. S-ar putea să fie contestat pentru disputele iscate în cazul Grindul Chituc, pe care l-au scos unii din dulapul cu schelete. În opinia mea, acum nu este un moment favorabil revenirii sale în PNL Constanţa. În condiţiile în care partidul se confruntă cu mari frămîntări în interior, unde o serie de lideri sînt contestaţi, nu cred că-i mai arde cuiva de relansarea în politică a domniei sale. Ar trebui să aştepte să treacă furtuna… Ce-i drept, nu este nici asta o garanţie. Furtuna s-ar putea să treacă abia după alegeri… Încurcate sînt iţele politichiei.