Muzeul de Istorie Naţională şi Arheologie Constanţa (MINAC), una dintre cele mai vizitate instituţii de cultură de la malul mării, s-a redeschis publicului, după ce, aproape o lună şi jumătate, a fost închis pentru lucrări de reamenajare a expoziţiei permanente. Reintroducerea în circuitul turistic a celor două săli de la etajul I a fost marcată printr-un moment festiv la care au participat cei care s-au implicat în procesul de schimbare.

Sala X (a zecea - n.r.), numită de angajaţii MINAC „Sala Mircea cel Bătrân”, după bustul domnitorului român care tronează în colţul încăperii, dar şi după reprezentarea sa murală, este prima în care se observă suflul schimbării. Proaspăt zugrăvită, aerisită, impecabilă, cu parchet nou, care să poată face faţă afluxului de vizitatori - care nu sunt puţini, mai ales în timpul verii -, încăperea îşi aşteaptă oaspeţii.

EVANGHELIA ROMÂNEASCĂ ŞI CATASTIFUL OTOMAN Chiar dacă piesele expuse au câteva sute de ani vechime - din secolul al XIII-lea, cele mai vechi, până în secolul al XVIII-lea, cele mai... noi - sunt şi artefacte pe care ochii celor din timpurile noastre nu le-au văzut încă. Sunt piese care au fost scoase la iveală recent, unele descoperite pe fundul lacului Sinoe, altele aduse la muzeu de descoperitorii săi - cum este o ghiulea cu sediment marin - care au primit recompensa legală de 30%. În sala „X”, deasupra unei Evanghelii româneşti cu caractere chirilice, de la 1742, se află câteva mostre de manuscrise în... osmană. „Documentul acesta se referă la un catastif de impozite otoman, din partea centrală a Dobrogei, în care apar foarte multe nume româneşti”, a precizat directorul MINAC, dr. Gabriel Custurea.

După sala X, în „circuit invers”, acceptat doar la reinaugurare - interzis turiştilor care trebuie să-l urmeze pe cel impus de criteriul cronologic - următoarea sală care îşi relevă tainele este încăperea „cu bordeiul”, sala IX. Aici, piesele sunt şi mai vechi, din secolele al IX-lea până în al XIII-lea veac. Însă, mai ales aici sunt piese „nou-nouţe”, cum ar fi cele salvate de lamele excavatoarelor care „au trasat” forma Autostrăzii A2.

O LUME DIN ALTE VEACURI, PE UN MONITOR LCD Printre opaiţe - precursoarele lămpilor de veghe de pe noptieră -, fusaiole, împungătoare de piele şi vase de ceramică autohtone - cele mai grosolane - şi de import - cele mai fine -, ca o dovadă supremă a erei cibernetice, a vremurilor contemporane, tronează la loc de cinste.... un monitor LCD. Pe acesta rulează imagini cu bisericuţele rupestre de cretă de la Murfatlar. De altfel, acesta este cel mai reuşit „mariaj” între vechi şi contemporan, lăcaşurile de cult fragile şi supuse unui continuu proces de degradare putând fi vizitate doar... virtual.

Punctul de atracţie al încăperii îl reprezintă reconstituirea unui bordei descoperit la Capidava. „Acesta este un bordei din secolul al X-lea. Interiorul este simplu: un cuptor, o laviţă, câteva râşniţe din piatră şi câteva vase. Acesta este un bordei semiadâncit, partea adâncită este căptuşită cu piatră, iar restul era din împletitură de nuiele”, a spus specialistul în istorie medievală, dr. Cristina Talmaţchi.