Muntele Athos sau Sfîntul Munte, unul dintre cele mai înspiritualizate spaţii ale lumii, delimitează, după reguli proprii şi care astăzi au căpătat dimensiuni aproape legendare, spiritul uman şi puterea credinţei. Pe Muntele Athos totul trece prin filtrul pur al gîndurilor fără de pată şi prihană, al năzuinţelor către spirit şi către cea mai înaltă treaptă pe care umanitatea tinde să o atingă, sfinţenia. Orice păşeşte pe Sfîntul Munte se contaminează şi rămîne însemnat pe tot parcursul existenţei. Puterea credinţei şi a renunţării, blîndeţea cu care exemplele acestor două concepte sînt înfăţişate omenirii de către sfinţii părinţi trăitori acolo şi împăcarea ce, nedesluşit, transformă micile pricini omeneşti în neant, sînt coordonatele de bază ale spaţiului athonian. În planul concret, Sfîntul Munte este o îmbinare măiastră de lemn, piatră, Marea Egee, legende, lumină, smirnă, tămîie, aur şi mătănii. Pomenit din vremurile legendare, Athosul era la fel de renumit ca şi sălaşul zeilor, Olimp. Pe aici a trecut, după cum universal povesteşte Homer, flota viteazului între viteji, Achile - fiul lui Peleu, regele Tesaliei - care, împreună cu Agamemnon şi cu preaînţeleptul Ulise, au pornit faimosul război împotriva Troiei. Astăzi, Athos este unul dintre cei şapte stîlpi ai înţelepciunii ortodoxe, calea cea dreaptă fiind singura demnă de urmat, căci ea duce pînă la porţile cerului. Tot pe calea cea dreaptă au apucat-o şi pelerinii constănţeni care au adus cu ei în Grecia, pe calea aerului, cinstitul odor al mănăstirii Kato Xenias, Brîul Maicii Domnului, relicvă ce a luminat timp de cîteva zile, la Constanţa, sufletele a peste 250.000 de credincioşi. După ce au încredinţat preţiosul dar mănăstirii Kato, pelerinii constănţeni au poposit, joi, pe ţărmul Egeei, la poalele Muntelui cel Sfînt. Înalt Prea Sfinţia Sa Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, Primarul Constanţei, Radu Mazăre şi Edi Martin, deputat al Partidului Social Democrat, însoţiţi de o delegaţie, au poposit în poarta celui mai important schit românesc de pe Muntele Athos, Prodromu. Schitul românesc Sfîntul Ioan Botezătorul (Prodromu) aparţine celei mai impunătoare mănăstiri a locului, (Megistis Lavra), Marea Lavră. Istoria sa este molcomă, ca şi rugăciunile în şoapte ale sfinţilor părinţi. În 1857, doi călugări români, Nectarie şi Nifon, au cumpărat locul, pe care au ridicat schitul. În prezent, spaţiul este locuit de 25 de călugări de origine română şi urmează principiul cenobitic al vieţii monastice, trai ce şi-a deschis, generos, porţile pentru personalităţile constănţene. Arhiepiscopul Tomisului este cel care a surprins cel mai bine starea de fapt şi spirit a Sfîntului Munte: „Muntele Athos este locul unde rugăciunea nu încetează niciodată”, a afirmat el. Stareţul schitului, părintele Petronie Tănase, le-a făcut cunoştinţă vizitatorilor cu cel mai bătrîn şi mai respectat călugăr al locului, Sebastian Barbu, care s-a călugărit de la 14 ani şi care a ajuns acum la venerabila vîrstă de 92 de ani. Conduşi de părintele stareţ, primarul Constanţei şi IPS Teodosie au vizitat sfintele lăcaşuri ale schitului şi ale mănăstirii Marea Lavră, s-au închinat în faţa altarelor meşteşugit împodobite, au oferit daruri sfinţilor părinţi şi s-au împărtăşit din prinosul pe care locul însuşi îl oferă, ca dar de la Dumnezeu. ”Am avut marea onoare să îl însoţesc pe IPS Teodosie şi să ajung la Muntele Athos. M-am rugat pentru mama mea, care este operată la inimă, m-am rugat pentru familie şi prieteni şi, mai ales, pentru ca Dumnezeu să-mi dea putere să împlinesc tot ce am promis constănţenilor”, a împărtăşit Radu Mazăre. Frumuseţea spaţiului, care lasă urme adînci în inimile vizitatorilor, nu a făcut excepţie nici în cazul lui Edi Martin: „Pe Muntele Athos este o lume de vis. Aş vrea ca, pînă la sfîrşitul vieţii, să pot vizita toate mănăstirile de aici. Aş vrea ca oamenii să poată lua măcar puţin din sfinţenia locului ăsta şi să ducă acasă, în lumea noastră modernă”, a ilustrat el.