Sînt tot mai mulţi cei care spun că Stelian Duţu a ajuns unde a ajuns pe mîna domniei sale. Criticile cele mai vehemente vin chiar dinspre taberele care, cîndva, îi erau aliate. E drept, niciunul dintre foştii săi camarazi nu i-a întins o mînă de ajutor cînd s-a aflat în dificultate. În politică, în anumite momente, turma îl urmează pe cel mai puternic. Cînd cazi de pe soclul puterii, cum s-a întîmplat şi cu Duţu, nu te ajută nimeni să te ridici. Ba, dimpotrivă, rişti să fii îngropat de viu. Despre Stelian Duţu se vorbeşte din ce în ce mai rar. Şi atunci, ca la comemorări, numai la timpul trecut… De curînd, numele său a fost vehiculat fugitiv în contextul crizei care a pus stăpînire pe Consiliul Local Mangalia. Spunea cineva că, într-un fel, duhul rău al lui Iorguş îşi trage seva din politica dusă de Stelian Duţu în perioada cînd se afla în fruntea PD-L Constanţa. Sînt pedelişti care îi reproşează faptul că i-a suflat tot timpul în pînze fostului primar al Mangaliei. Chiar şi atunci cînd acesta se afla în PSD. Trebuie să mărturisesc că, pe această temă, am purtat nenumărate discuţii cu domnul Duţu, care a susţinut că toate aceste comentarii sînt exagerate. Poate că este aşa cum spune domnia sa, dar eu am informaţii că, atunci cînd Iorguş a trecut de la PSD la PD-L, a contat foarte mult şi cuvîntul său. Sigur, ca şi acum, trambulina s-a numit şi se numeşte Vasile Blaga. Zilele trecute, în toiul unor dezbateri pe marginea situaţiei de la Mangalia, unde unii consilieri exercită presiuni asupra primarului Claudiu Tusac, mai mulţi politicieni au evocat momentul electoral 2004. Evident, era vorba de alegerile locale, cînd Zanfir Iorguş a transpirat din abundenţă, fiind la un pas de înfrîngere. Cei cu care am stat de vorbă spun că domnul Filimon, pe atunci, membru al PD-L, avea toate şansele să fie ales ca primar al Mangaliei, dar, din păcate, din considerente pe care nu le cunosc, a fost întors din drum de Stelian Duţu. Filimon avea posibilitatea să-l bată pe Zanfir Iorguş, numai că, în cele din urmă, istoria s-a scris după cum au vrut unii! Adevărul este că, în ultimii ani, am auzit multe legende despre acest domn Filimon, care, poate pentru faptul că a fost trădat, a părăsit PD-L. De ce să fi fost sprijinit Iorguş, pe atunci, reprezentant de seamă al PSD, într-un moment în care un candidat al PD-L luase un start mai mult decît promiţător?! Cînd Stelian Duţu a fost “executat” cu sînge rece de Emil Boc, fiind tras pe “linie moartă”, nu-mi amintesc să fi auzit vocea lui Zanfir, care ar fi putut să pună o vorbă bună pe lîngă susţinătorii săi de la centru… Chiar dacă, după furtuna iscată de Elena Udrea la Constanţa, era clar că mortul de la groapă nu se mai dezgroapă. Pe cine nu laşi să moară… Făcînd un exerciţiu de imaginaţie, înclin să cred că Stelian Duţu, chiar dacă a ieşit de pe scena politică, este coautor indirect la cele ce se întîmplă acum în Mangalia. Mă gîndesc că, dacă Filimon ar fi ieşit primar în 2004, domnul Iorguş s-ar fi aflat într-o poziţie mai puţin comodă, pentru că, la acea vreme, în caz de eşec, nu ar fi putut intra în nicio ecuaţie parlamentară. Ca atare, s-ar fi împlinit şi dorinţa lui Tusac, care, într-un comunicat de presă, spune că: ”În loc să se ascundă în spatele fotoliului de deputat, ar trebui să solicite ridicarea imunităţii şi să se lase anchetat de organele abilitate în toate cazurile necurate în care este implicat, în toate afacerile mizerabile făcute pe seama locuitorilor municipiului Mangalia”. Povestea lui Filimon nu este singulară. Astfel de întîmplări vorbesc de la sine despre starea de sănătate din politică. Nu este deloc greu să ne dăm seama de ce anumiţi lideri se tem de schimbul de mîine şi de ce tinerii politicieni sînt din ce în ce mai rar băgaţi în seamă. Sînt indivizi dependenţi de putere, pentru că nu au loc de întors. Exemplul dat de veteranul Sorin Oprescu, omul care a lansat conceptul “dulapul cu scheleţi”, a fost preluat de unii dintre cei care au ajuns în funcţii importante şi care ştiu că pe cine nu laşi să moară… Unul dintre aceştia este tînărul prefect al Constanţei, domnul Brăiloiu, care a început să umble în dulapul cu scheleţi al lui Dănuţ Culeţu. Mă refer, desigur, la fostul prefect liberal, care, din considerente personale, în vremea domniei sale, l-a trecut pe “linie moartă” pe Claudiu Palaz. Poate pentru faptul că acesta e prea tînăr şi neliniştit…