Modificarea Codului de Procedură Civilă (CPC) a fost amânată de mai multe ori, în 2013, pe motiv că miza proceselor colective împotriva băncilor şi implementării legii falimentului personal este prea mare. De altfel, legea falimentului personal a fost omorâtă din start de FMI, la insistenţele bancherilor, întrucât, cităm, „românii sunt prea înclinaţi spre fraudă ca să beneficieze de o asemenea facilitate”. Interesant este că banca centrală a insistat că pierderile instituţiilor de credit ar fi prea mari şi, astfel, s-ar pune în pericol stabilitatea sistemului. Potrivit pieţei bancare, eliminarea clauzelor abuzive din contractele de credit ar costa între 600 milioane euro (estimarea Asociaţiei Române a Băncilor) şi un miliard euro (estimarea Băncii Naţionale a României). Toate datele se bazează pe un anume studiu de impact făcut de banca centrală, dar care - surpriză! - nu există. „Raţionamentul este simplu. Dacă un asemenea studiu ar exista, oricine ar putea să-l ceară şi să meargă în instanţă pentru a demonstra că respectivele clauze abuzive chiar există. De altfel, simplul fapt că însuşi guvernatorul Mugur Isărescu vorbeşte despre subiect înseamnă că se admite implicit existenţa unor clauze abuzive”, notează economistul Florin Cîţu. Cei care au făcut descoperirea sunt reprezentanţii Asociaţiei de Consiliere a Clienţilor Bancari şi a Asiguraţilor din România (ACCBAR). Ei au făcut o cerere oficială la BNR prin care cereau, în baza Legii 544/2001 privind liberul acces la informaţii de interes public, să vadă studiul de impact. Răspunsul este revelator: „Studiul de impact, aflat în derulare, este axat pe gradul de transparenţă asociat modului de determinare a veniturilor din dobânzi şi comisioane în cadrul contractelor de credit. Studiul nu se axează pe problema clauzelor abuzive, ci analizează, din punct de vedere economic, diverse situaţii care pot duce la modificarea contractelor (...)”. No comment.