Aflate în plină desfăşurare, Jocurile Olimpice de vară de la Londra ne-au oferit mai multe momente de analiză a evoluţiilor sportivilor români. Cu cinci zile înaintea încheierii întrecerilor de la Londra, bilanţul delegaţiei tricolore este de două medalii de aur, cinci de argint şi două de bronz. Cu siguranţă, acesta putea fi mai bun, dar motivele care au dus la scăderea numărului de medalii olimpice sunt multiple. Federaţiile de specialitate nu mai par a fi interesate de a asigura cele mai bune condiţii de pregătire sportivilor, selecţia nu mai este de mult timp o carte câştigătoare, iar orgoliile personale au tras în jos sportul românesc în ultima perioadă.

Gimnastica, unul dintre sporturile care ne-a adus de-a lungul anilor numeroase satisfacţii, a obţinut la Londra o medalie de aur, prin Sandra Izbaşa, la sărituri, una de argint, prin Cătălina Ponor, la sol, şi o medalie de bronz în întrecerea pe echipe. E mult, e puţin? Greu de spus, dacă facem o scurtă analiză a situaţiei existente. Revenirea antrenorilor Octavian Bellu şi Mariana Bitang, precum şi a constănţencei Cătălina Ponor, a mai îmbunătăţit situaţia la lotul feminin, dar şi aici condiţiile de pregătire sunt improprii. Gimnastele nu beneficiază de o sală la standardele competiţiilor de anvergură, iar aparatele pe care se antrenează sunt depăşite. La masculin, scandalul neconvocării lui Marian Drăgulescu de către antrenorul coordonator al lotului, Ioan Suciu, dar şi al absenţei din delegaţia pentru Londra a antrenorului Marius Urzică, a născut multe controverse. Iar decizia de a-l retrage din finala de la individual compus pe Flavius Koczi a fost taxată prompt de Drăgulescu: „Practic, nu am cuvinte. Unii plâng că nu ajung la Olimpiadă, iar alţii refuză să participe în finală”.

Halterele ne-au oferit două medalii la Londra, prin Roxana Cocoş (argint) şi Răzvan Martin (bronz), obţinute cu multă sudoare, graţie unor eforturi individuale incredibile. Răzvan Martin a şi declarat după câştigarea bronzului olimpic că “a fost vreme nenorocită, când mâncam de pe jos”. Orfan de tată şi părăsit de mamă, Martin a recunoscut că sportul i-a schimbat viaţa, dar meritul îi aparţine în totalitate.

Canotajul a fost o mare dezamăgire la Londra. Federaţia nu a reuşit să ofere condiţii de pregătire pe lacul Snagov, care nu mai este doar al sportivilor, în plin antrenament, şalupele de agrement ale milionarilor intersectând traseele bărcilor de concurs fără ca cineva să ia o măsură. În plus, sportul, ştiinţa şi medicina au progresat, dar noi am rămas tot la vechile metode, din cauza lipsei unei finanţări corespunzătoare. „Sportul, ştiinţa şi medicina au progresat, dar noi am rămas tot la brânca ursului şi vitamina E”, a declarat Georgeta Andrunache, cvintuplă medaliată olimpică.

Un alt lucru demn de remarcat este situaţia de la sabie şi spadă. Coreea de Sud, campioana olimpică la sabie masculin, a depăşit categoric în finală Romania, după ce în iarnă asiaticii s-au antrenat la Izvorani, alături de tricolori. Situaţia s-a repetat şi la spadă feminin, unde Coreea de Sud a trecut în sferturi de fetele noastre. Şi toate acestea plătind 3.000 de euro pentru întregul stagiu de pregătire federaţiei de specialitate din Romnia.

Iar despre sporturile de echipă ce să mai vorbim. La Londra, doar poloiştii au obţinut calificarea, după ce în urmă cu patru ani, la Beijing, a evoluat numai echipa de handbal feminin. Despre volei, handbal masculin, baschet sau fotbal nu prea sunt multe de spus. Participăm doar în preliminarii şi atât...

Cine răspunde pentru toate aceste rezultate?