Luptele dintre candidați sunt extrem de vizibile, însă nu se poartă pe programe, ci mai mult par a fi un concurs de atacuri la persoană sau laudă de sine. În avalanșa de declarații care mai de care mai malițioase și mai tendențioase, aproape că nu mai e loc de programe și proiecte. Prezidențiabilii nu mai au timp să vorbească despre propriile programe, fiind prea ocupați să arunce săgeți otrăvite la adresa principalilor contracandidați ori să răspundă atacurilor furibunde. Chiar și așa, am încercat să facem o radiografie a activității principalilor competitori în cursa pentru prezidențiale. Președintele PLR, Călin Popescu-Tăriceanu, riscă să fie sancționat penal dacă, în calitate de președinte al Senatului, nu duce la îndeplinire o decizie a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie prin care s-a admis că un senator liberal este incompatibil, deci trebuie să-și piardă mandatul. Apoi, asupra lui Teodor Meleșcanu planează o oarecare neîncredere în rândul populației, pentru că ar deține foarte multe informații pe care le-a obținut din postura sa de șef al SIE. E drept că nu poate vorbi despre asta, dar parcă e prea calm, în comparație cu mulți dintre contracandidații săi care nu mai știu cum să se dea cu capul de pereți pentru a atrage atenția.

ÎN CĂDERE LIBERĂ Klaus Iohannis stă din ce în ce mai prost la capitolul imagine. Întâlnirea de vineri cu popularul european Elmar Brok i-a adus un grav prejudiciu. Pe bună dreptate, dacă ne gândim că Brok a cerut, la începutul anului, ca toți imigranţii români să fie amprentaţi. Deci, Iohannis a călcat din nou strâmb. Asta pentru că, de curând, și-a pierdut mare parte din încrederea care îi fusese acordată de profesori, după celebra replică - „Ghinion“ - dată atunci când a fost întrebat ce părere are despre faptul că nu toți profesorii și-au putut cumpăra la fel ca și candidatul ACL - șase case din banii obținuți pe meditații. Mergem mai departe. Monica Macovei - un personaj care încearcă la o vârstă apreciabilă să arate că încă mai are ceva din zvâcul tinereții și care pozează lângă motocicliști sau pe o trotinetă. Asta nu face altceva decât să ne aducă aminte de fotografiile care au apărut în media cu Monica Macovei - un veritabil vamaiot - cu sticla de vodkă la purtător și părul vâlvoi.

SCHIMONOSEALĂ ȘI SIGURANȚĂ DE SINE Candidatul care se visează cel mai departe și care ne șochează cu siguranța de sine este Elena Udrea. Am auzit în această campanie electorală expresii precum „dacă voi fi președinte“ sau „dacă veți alege să mă votați“, însă doar pe Udrea am auzit-o spunând „sunt și prima doamnă, și președinte“. Siguranța pe care o afișează nu poate să ducă decât în două direcții: ori provoacă mai mult dispreț în rândul celor care o ascultă, ori poate ajunge chiar să convingă. Este cert că a învățat de la Traian Băsescu că nu contează ce spui, ci este importantă siguranța pe care o arăți atunci când deschizi gura. Mai mult decât atât, Băsescu și Udrea par că trăiesc într-o lume a lor, în care sunt zei și în care contează doar țelurile lor, pe care le urmează cu îndârjire. Mai mult, avem impresia că au făcut un zid în jurul lor pentru a nu se lăsa atinși de avalanșa de răutăți care ar urma să se prăvălească asupra lor. Dacă ținem cont de bârfele conform cărora Băsescu ar divorța de soția sa și s-ar căsători cu Elena Udrea, am putea spune că se justifică și acest zid imaginar. În loc de programe, Udrea ne spune că îi place să cânte și că face des asta în plimbările ei prin țară. Asta după ce ne-a arătat, de-a lungul timpului, că îi place să dea și cu mopul și să facă sarmale, iar exemplele pot continua la nesfârșit. Apropo de planurile despre care vorbeam mai devreme: este îngrijorător că Udrea spune că se pregătește pentru funcția de președinte de 10 ani. Probabil că așa se justifică toate mișcările din ultimii ani, așa înțelegem de ce și-a luat Băsescu mâna de pe PDL, de ce s-a înființat PMP și de ce a ajuns PNL să fie din nou aliat cu PDL.