Televizorul este instrumentul prin care se creează, cu orice preţ, eroi, care salvează lumea şi distrug răul, eroi care, din păcate, devin modele comportamentale şi vestimentare demne de urmat. Spre exemplu, modalităţile prin care este distrus răul sînt, adesea, „mai înfricoşătoare decît dacă răul ar supravieţui, pur şi simplu. Fetiţa mea se uita la desene animate, unele japoneze, făcute pe calculator şi, din două în două propoziţii, auzeam îndemnuri la moarte, la scos inima din piept, la prăjit creieri şi alte lucruri de genul acesta”, a declarat Luminiţa Manu, o mămică îngrijorată de amploarea acestui fenomen. Mai mult, potrivit cercetătorilor din cadrul Institutului de Cercetare din cadrul Spitalului de Pediatrie din Seattle, băieţii cu vîrste cuprinse între 2 şi 5 ani care se uită la desene animate sau sporturi violente la televizor prezintă mai multe riscuri de a fi agresivi sau neascultători atunci cînd cresc. Potrivit studiului, băieţii sînt mai sensibili la acest tip de influenţă decît fetele, pentru că acestea au tendinţa de a viziona programe mai educative şi mai puţin violente.

Copiii fac la şcoală ce au văzut la televizor

Legăturile dintre impactul pe care fazele violente (fie de la desene animate, fie de la filme) îl au asupra minţilor necoapte ale elevilor (mai ales cei de vîrste pînă-n 16 ani) şi comportamentul acestor elevi în societate sînt cu neputinţă de negat. Mai mult, explică psihologul Cornelia Popa, „o mare problemă o reprezintă şi violenţa verbală din emisiunile de divertisment sau din talk-show-uri. Acolo este folosit adesea un limbaj suburban, specific potenţilor din punct de vedere financiar, care se defulează verbal şi prin gestică. Toate aceste lucruri afectează foarte tare conştiinţa de sine a unui copil. Părinţii sînt cei care ar trebui să conştientizeze că impactul este poate prea mare pentru copii. În ceea ce-i priveşte pe părinţi, eu nu cred că modul lor de a-şi educa copiii sau de a le impune un program sănătos ţine de abilitatea lor anterioară profesională, de formare. De obicei, libertatea care se dă copiilor, de a se uita mult la televizor, reprezintă apanajul clasei de mijloc. Am întîlnit în cîteva cazuri şi părinţi cu studii superioare şi cu pretenţii care, din lipsă de timp, nu-şi supravegheau copiii”. Modelele comportamentale ale personajelor supermediatizate constituie, potrivit părerii specialiştilor, repere pe care copiii le imită. Fie că este vorba de limbaj, fie despre modalitatea de a trata o problemă, de a da un răspuns, de a recupera un bun pierdut sau de a se comporta cu prietenii, atît timp cît este prezentată „pe sticlă”, copiii pot imita orice aberaţie comportamentală. În încercarea de a trage un semnal de alarmă asupra acestei ecuaţii – copil nesupravegheat + televizor = violenţă - Consiliul Naţional al Audiovizualului (CNA) a iniţiat o campanie de conştientizare a părinţilor privind pericolul reprezentat de programele de televiziune nepotrivite pentru dezvoltarea fizică, mentală şi morală a copiilor. Astfel, în ideea ca părinţii să nu-şi lase copiii educaţi de televizor, CNA-ul a lansat trei spoturi, primul fiind denumit, sugestiv, „Somnul părinţilor naşte monştri”.

Potrivit datelor psihologului Cornelia Popa, în perioada 15 septembrie - 26 octombrie 2007, la Centrul Judeţean de Asistenţă Psihopedagogică din Constanţa, s-au înregistrat 0,05% cazuri de violenţă şcolară. Aceste înregistrări provin în urma raportărilor pe care psihopedagogii şcolari le fac la acest centru. Ca să aibă însă ce raporta, psihopedagogii şcolari trebuie însă anunţaţi, întrucît aceştia nu se pot autosesiza. Iar cazurile care le-au fost anunţate constituie această sutime de procent. Mîine, la sediul Inspectoratului Şcolar Judeţean Constanţa va avea loc o conferinţă care va avea ca temă violenţa şcolară.