Aproape că nu mai ştiam dacă Partidul Naţional Ţărănesc-Creştin şi Democrat, mai există. M-a scos din ceaţă faptul că formaţiunea a avut un congres sau cam aşa ceva, la care a participat însuşi preşedintele de onoare Ion Diaconescu. Purtându-şi cu demnitate cei peste 90 de ani ai săi, venerabilul a cauţionat cu prezenţa sa noua direcţie politică a partidului: soluţia monarhistă!

În calitatea sa de premier, deţinută în 1997–1998, Victor Ciorbea nu a fost un susţinător al monarhiei. Ba din contră: în contrast cu promisiunile electorale, nici el şi nici preşedintele Constantinescu n-au întins vreo punte spre Versoix pentru a îndrepta această eroare istorică. Pur şi simplu, noua putere nu dorea să împartă cu nimeni caşcavalul beneficiilor. Aşa s-a făcut că Regele Mihai a trebuit să mai aştepte încă vreo patru ani până când, în mod neaşteptat, Ion Iliescu a făcut gestul reconcilierii istorice cu monarhia. A fost meritul (oare?) PSD-ului de a fi făcut paşii prin care familia regală nu doar că primea înapoi o parte dintre proprietăţi, dar chiar principele Radu devenea un fel de ambasador de bunăvoinţă, plătit de la guvern ca să facă lobby pentru România printre familiile regale ale Europei.

Monarhia a fost una dintre marotele ţărăniştilor. Chiar dacă susţinerea ei populară nu a fost niciodată mai mare de 10%. Astăzi, probabil, procentul a mai scăzut simţător. De ce vine atunci Victor Ciorbea cu o idee perdantă din start?

Pur şi simplu pentru că nu dispune de nimic altceva. Fantomaticul partid intrat pe toboganul uitării nu mai interesează decât o mână de veleitari, doritori de funcţii care să le justifice accesul în presă – ceea ce reprezintă unica lor formă de manifestare. Aşa că întrebarea poate fi pusă şi în alt fel: de ce nu monarhia?

Chiar aşa: de ce?