Printre cei mai importanţi pictori ai secolului al XX-lea se numără şi artistul plastic Octav Băncilă, primul pictor român care a redat chipul unui muncitor într-o operă de artă. Mai multe creaţii ale plasticianului fac parte şi din patrimoniul Muzeului de Artă din Constanţa, printre acestea numărîndu-se şi lucrarea "Peticar". Portretul este realizat într-o manieră expresivă, fizionomia fiind încărcată de semnificaţii, autorul reuşind particularizarea fiecărei tuşe proeminente. Se poate observa, la acestă lucrare, consistenţa stratului de culoare, în dominante de culori grave tonal.

Octav Băncilă a urmat cursurile Şcolii de Arte Frumoase din Iaşi, unde a avut ocazia să studieze cu Gh. Pănăiteanu Bardasare şi C.D. Stahi, iar între 1894 - 1898 şi-a continuat studiile la Academia de Arte Frumoase din München. În Germania a avut ocazia să lucreze în atelierele pictorilor Haschbe şi Lenbach, realizînd şi expoziţii personale cu lucrările create în acea perioadă. Întors la Iaşi, plasticianul s-a afirmat în primele decenii ale secolului al XX-lea, într-o epocă de puternice frămîntări sociale. Martor al unor evenimente tragice, răscoalele ţărăneşti din 1907, Octav Băncilă s-a dedicat idealurilor de dreptate ale poporului. În numeroase lucrări, printre care "Muncitorul" (1911), "Grevistul", "Întrunire" (1914), "Pax" (1915), el a ilustrat chipul muncitorului. 15 tablouri din creaţia sa sînt dedicate răscoalei din 1907, printre cele mai reprezentative fiind "Înainte de 1907", "1907", "Execuţia", "Recunoaşterea" şi "După răscoale". Octav Băncilă a ilustrat şi alte laturi ale vieţii ţăranilor, legate de munca şi de momentele de repaus în mijlocul naturii, opera sa cuprinzînd şi numeroase portrete de ţărani, peisaje, flori şi naturi statice.

Octav Băncilă a fost profesor de desen şi caligrafie la Şcoala normală "Vasile Lupu" (1901) şi la Gimnaziul "Ştefan cel Mare", iar în anul 1916 a fost numit profesor la Şcoala de Belle Arte din Iaşi. În perioada 1908-1935 şi-a prezentat lucrările în cadrul unor expoziţii deschise la Iaşi şi Bucureşti, singur sau alături de alţi mari artişti ai vremii, Gheorghe Petraşcu, Jean Steriadi, Paul Verona, I. Mateescu. În anul 1942 a participat la expoziţia colectivă a Salonului Moldovei, unde a primit Premiul Naţional.