Am fost de atâtea ori în Buşteni... Şi tot de atâtea ori am urcat, cu telecabina sau pe jos (vara), pe Jepi, la Babe, Sfinx şi Cruce. Niciodată nu m-am gândit că celebra Cruce de pe Caraiman ar avea valenţe recunoscute la nivel mondial. Era doar... Crucea, un obiectiv turistic uşor de atins (punct de pornire de la Babe), aflat la capătul unui traseu spectaculos de aproximativ o oră şi jumătate în pas de plimbare (indiferent de ce drum accesezi, fie vară, fie iarnă), lăsat în părăsire de prea multe decenii şi recunoscut, iată, de străini ca fiind unic în Europa şi demn să intre în Cartea Recordurilor. Potrivit site-ului Guinness World Record, Crucea Caraiman sau Crucea/Monumentul Eroilor, construită între anii 1926 şi 1928 şi situată pe Vârful Caraiman (Munţii Bucegi), a fost desemnată cea mai înaltă cruce din lume amplasată pe un vârf montan. Crucea noastră cea ruginită, cu soclul vârstat de graffiti-uri moderne, este un monument istoric clasat în grupa A (de valoare naţională şi universală), potrivit Listei Monumentelor Istorice alcătuite de Ministerul Culturii. Edificiul a fost verificat de către experţii Guinness pe 14 august 2013, este amplasat la altitudinea de 2.291 metri, are o înălţime de 39,5 metri şi include un soclu din ciment de 8 metri, conform Guinness World Record. Crucea comemorativă, situată în şaua masivului Caraiman, chiar pe marginea abruptului către Valea Seacă, este unică în Europa atât prin altitudinea amplasării, cât şi prin dimensiuni, potrivit site-ului citat. Crucea este executată din profile de oţel, fiind montată pe un soclu din beton armat placat cu piatră. În interiorul acestuia se află o încăpere care a adăpostit iniţial generatorul de energie electrică ce alimenta cele 120 de becuri de 500 W de pe conturul Crucii.

ISTORIA CRUCII Monumentul a fost realizat prin grija Regelui Ferdinand şi a Reginei Maria ai României, „întru slava şi memoria eroilor prahoveni căzuţi în Primul Război Mondial, 1916-1918, pentru apărarea patriei“, aşa cum stă scris pe placa comemorativă fixată pe partea nordică a soclului. Potrivit documentelor de la vremea respectivă, realizatorii structurii metalice au fost Direcţia de Poduri din cadrul Direcţiei Generale CFR şi secţiile L1 şi L5 Sinaia, proiectanţii - inginerii români Teofil Revici şi Alfred Pilder, iar dirigintele de şantier - Nicu Stănescu şi şeful de şantier - V. Bumbulescu. Istoria a reţinut şi sprijinul acordat de fraţii Schiel, care au pus la dispoziţia constructorilor funicularul fabricii de hârtie din Buşteni. Cu ajutorul acestei instalaţii au fost transportate mare parte din elementele metalice. Comunitatea locală s-a implicat şi ea: locuitorii Buşteniului şi-au folosit atelajele şi animalele de povară pentru a urca până pe platoul Bucegilor restul materialelor necesare construcţiei soclului pe care se înalţă monumentul. Proiectul ansamblului a fost realizat de arhitecţii Constantin Procopiu şi Georges Cristinel, iar monumentul a fost inaugurat şi sfinţit pe 14 septembrie 1928, de sărbătoarea Înălţării Sfintei Cruci. Soclul a fost construit la doi ani după sfinţirea Crucii, pentru o mai bună încastrare a ei, iniţial aceasta fiind introdusă direct în stâncă.