Discuţii contradictorii privind „amendamentul Buda”

Nu ai găsit subiectul dorit?
Foloseşte căutarea ...

Discuţii contradictorii privind „amendamentul Buda”

Justiție 07 Aprilie 2011 / 00:00 645 accesări

Senatul nu a reuşit, ieri, nici să aprobe, dar nici să respingă, Legea de aprobare a OUG nr. 10/2011, prin care se abrogă articolul din Legea avocaţilor ce prevede că „avocatul nu răspunde penal pentru recomandările şi opiniile profesionale pe care le comunică clientului său şi nici pentru actele juridice pe care le propune clientului său, urmate de săvârşirea de către client a unei fapte prevăzute de legea penală”. Indecizia Senatului a dus şi la eliminarea unui amendament care prevedea abrogarea articolului prin care se stipula că avocaţii stagiari pot, după un mandat politic, să ajungă avocaţi definitivi. Amintim că, în februarie, Guvernul a abrogat, prin ordonanţă de urgenţă, prevederea legală care permitea avocaţilor să nu răspundă penal pentru recomandări şi opinii profesionale sau acte juridice propuse clienţilor, dacă acestea sunt puse în practică de client şi sunt prevăzute de legea penală. Prin această abrogare, Executivul a încercat să repare greşeala pedelistului Daniel Buda, care a introdus, pe 28 decembrie 2010, un amendament în care îi exonera de orice răspundere penală pe avocaţii care instigau la comiterea de infracţiuni. Prevederea a fost adoptată de Parlament, prin introducerea unui alineat nou în articolul 7 din Legea 51/1995 privind organizarea şi exercitarea meseriei de avocat, alineatul având ca obiect instituirea unei cauze de nepedepsire referitoare la exercitarea profesiei de avocat. Cu toate că Ministerul Justiţiei şi Uniunea Naţională a Barourilor din România s-au opus în dezbaterile de la Comisia juridică a Camerei Deputaţilor, prevederea a fost adoptată la finele anului trecut. Între timp, Ministerul Justiţiei a revenit asupra problemei şi a cerut abrogarea acestei prevederi. Până la începutul anului, avocaţii nu răspundeau penal dacă instigau sau erau complici la infracţiunile grave de corupţie, cum ar fi luarea de mită, darea de mită, traficul de influenţă, infracţiunile de fals, infracţiuni economice precum evaziunea fiscală sau deturnarea de fonduri sau infracţiuni care împiedică înfăptuirea justiţiei (mărturia mincinoasă, încercarea de a determina mărturia mincinoasă, reţinerea sau distrugerea de înscrisuri).



12