Curtea Constituţională a României(CCR) a respins sesizarea făcută de Avocatul Poporului, care a atacat anumite dispoziţii din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului pentru modificarea Codului de Procedură Civilă, care prevăd încuviinţarea executării silite de către instanţa de judecată. Dispoziţiile atacate au fost adoptate ca urmare a unei alte decizii a CCR din martie 2009, prin care au fost declarate ca neconstituţionale prevederi potrivit cărora executorul judecătoresc putea proceda la executarea silită fără controlul prealabil al instanţei de judecată. Textul criticat prevede că „cererea de executare silită, însoţită de titlul executoriu, se depune la executorul judecătoresc, dacă legea nu prevede altfel. Acesta, de îndată, va solicita instanţei încuviinţarea executării silite, înaintându-i în copie cererea de executare şi titlul respectiv. Asupra cererii de încuviinţare, preşedintele instanţei de executare se pronunţă prin încheiere dată în camera de consiliu, fără citarea părţilor. Încheierea de încuviinţare a cererii de executare silită nu este supusă niciunei căi de atac. Încheierea prin care se respinge cererea de încuviinţare a executării silite poate fi atacată cu recurs numai de către creditor, în termen de 5 zile de la comunicare”. De asemenea, articolul mai prevede că, \"dacă socoteşte că este în interesul executării, executorul judecătoresc îl va putea invita pe debitor pentru a-i cere, în scris, în condiţiile legii, lămuriri în legătură cu veniturile şi bunurile sale asupra cărora se poate efectua executarea, cu arătarea locului unde se află acestea, precum şi pentru a-l determina să execute de bunăvoie obligaţia sa, arătându-i consecinţele la care s-ar expune în cazul executării silite\". În acelaşi text se arată că refuzul nejustificat al debitorului de a se prezenta ori de a da lămuririle necesare, precum şi darea de informaţii incomplete ori eronate, atrag răspunderea acestuia pentru toate prejudiciile cauzate.