ÎN CE HAL a ajuns Sănătatea! Bolnavii de cancer își numără zilele!

Nu ai găsit subiectul dorit?
Foloseşte căutarea ...
CUTREMURĂTOR!

ÎN CE HAL a ajuns Sănătatea! Bolnavii de cancer își numără zilele!

Sănătate 31 Ianuarie 2018 / 16:42 1931 accesări

Bolnavii de cancer din România sunt supuși chinurilor nu doar din cauza cumplitei maladii, ci și din cauza sistemului sanitar, care parcă le pune piedici în a se trata, în niciun caz nu îi ajută. În ultima perioadă, pacienții își spun păsurile în mediul online, arată, pas cu pas, ce se întâmplă cu un bolnav diagnosticat cu cancer. Recent, un cetățean român, Eugenia Soare, a cerut ajutorul ministrului Sănătății, într-o scrisoare ce a fost postată și pe rețeaua de socializare.

Bolnavii de cancer din România sunt supuși chinurilor nu doar din cauza cumplitei maladii, ci și din cauza sistemului sanitar, care parcă le pune piedici în a se trata, în niciun caz nu îi ajută. În ultima perioadă, pacienții își spun păsurile în mediul online, arată, pas cu pas, ce se întâmplă cu un bolnav diagnosticat cu cancer. Recent, un cetățean român, Eugenia Soare, a cerut ajutorul ministrului Sănătății, într-o scrisoare ce a fost postată și pe rețeaua de socializare. ”Am 54 de ani și statul român, prin legile lui absurde și abuzive, mă condamnă la moarte, când pentru suma de doar nouă mii de euro, bani cu care ministerul condus de dumneavoastră cumpără doar pixuri, eu sunt lăsată să mor. ​În septembrie 2015 am fost diagnosticată cu un carcinom triplu negativ la sân, cea mai invazivă și rară celulă malignă. Preventiv, mi-au fost scoși ambii sâni. Această dublă mastectomie am făcut-o în spitalul MedLife, pe bani personali, pentru că, în urma unei operații la care am fost supusă în anul 2000 la Institutul Oncologic Fundeni, am fost infectată cu Hepatită Virală C. Având o fibroză hepatică de gradul trei, nu am putut face tratament chimioterapeutic, fapt pentru care am depus dosarul de tratament la Casa de Sănătate București, pentru terapia non-interferon, dosar ce mi-a fost respins pe motiv că nu am fibroză de gradul 4, adică nu sunt suficient de bolnavă și, nu s-a ținut cont că am comorbidități, ci dimpotrivă”, așa începe Eugenia scrisoarea. Și povestea continuă: ”​În septembrie 2016, la examinarea de un an de la dubla mastectomie, în urma efectuării computerului tomograf, mi s-a spus că am niște noduli pulmonari nesemnificativi, probabil de la o răceală mai puternică din copilărie. După numai 5 luni, starea mea de sănătate s-a degradat semnificativ, începând să tușesc necontrolat și să am o stare de oboseală permanentă, până într-o zi când am leșinat și fiul meu m-a dus la Spitalul Județean Ilfov unde, în urma investigațiilor și a unei radiografii pulmonare, mi-au spus că am o răceală la plămâni și mi-au dat o rețetă cu antibiotic! ​Medicul de familie m-a sfătuit să fac un PET CT. Când am vrut să mă programez la o clinica privată din țară, pentru că imagistica pe asigurarea de stat este doar un vis frumos, mi-au spus că nu au loc decât peste 3 luni. Atunci, tot pe bani personali am plecat la Istanbul unde, a doua zi am făcut PET CT-ul, la un preț mult mai mic decât în România. Acest examen imagistic a relevat, fără dubiu, că ceea ce în Romania erau “ganglioni nesemnificativi și o banală răceală pulmonară” erau de fapt METASTAZE PULMONARE”. Ea s-a internat și a și fost operată. ”Plămânul mi-a fost capsat cu cleme din titaniu, pe care tot eu le-am plătit cu suma de 1400 euro, pentru că asigurarea nu acoperă acest “lux”. ​Știind că va trebui să fac chimioterapie, pe bani personali, pe proprie răspundere, ilegal mi-am cumpărat din Egipt, tratamentul pentru HCV pe care l-am introdus fraudulos în țară și m-am tratat la mine acasă. Tot în acest timp am dus leziunile excizate din plămân pentru imunohistochimie și anatomopatologie, la clinica indicată de către toți medicii din București ca fiind cea mai bună, bineînțeles, o clinică privată unde am plătit. În așteptarea rezultatului testelor, m-am adresat mai multor oncologi și am ales să mă tratez la un oncolog care lucrează doar într-o clinică privată, pentru a evita să stau și să sprijin pereții Institutul Fundeni, câte 5 ore pentru o consultație”, scrie femeia.

TRATAMENT ERONAT! Susține că a avut ghinion, rezultatul analizelor fiind ERONAT, motiv pentru care a fost tratată cu o chimioterapie greșită, inadecvată celulei maligne de care ulterior s-a dovedit că sufără, abia după ce s-a adresat spitalului Hadassah din Ierusalim, care, contra sumei de 2000 euro, a refăcut analiza și a certificat că, în țară, s-a făcut o imensă greșeală, care i-a răpus fizic organismul și care a dus la creșterea metastazelor. ”La întoarcerea din Israel, mi-a fost schimbată chimioterapia, dar deja ficatul meu fibrozat nu a mai putut suporta și am devenit atât de anemică, încât nu mă mai puteam ridica din pat, fapt pentru care am fost nevoită să întrerup orice formă de chimioterapie”, adaugă ea.

SALVAREA În opinia sa, singura soluție este radioterapia stereotactică. ”Am găsit o clinică din Hamburg care își asumă tratarea mea. ​Nemaiavând bani, m-am adresat Casei de Sănătate București și, astfel, am aflat cât de aberantă și discriminatorie este legea care îmi cere un referat de la un medic dintr-un spital universitar! Cetățeanul asigurat NU știe că dacă se tratează la un medic din sistemul privat, referatul întocmit de acesta nu are nicio valoare și deci, nu poate beneficia de vestitul Formular E 112. M-am milogit pe la toate ușile din Institul Fundeni și am fost refuzată de către medicii oncologi. ​M-am adresat Direcției de Sănătate Publică și am constatat că trebuie să am trei oferte de la trei spitale cu trei preturi, de parcă s-ar face licitație pentru becuri și nu vorbim despre viața unui om și, după ce dosarul meu medical trece prin două comisii medicale, se poate să primesc aviz favorabil sau nu, dar asta durează minim două luni si jumătate!”.

VĂ IMPLOR! Problema este că, în cazul Eugeniei, zilele îi sunt numărate. ”Doamnă Ministru, ultima amânare pe care am mai primit-o de la clinica din Hamburg este 6 februarie; după care nu se mai poate interveni stereotactic și, în consecință, nu îmi rămâne decât să aștept să mor la mine acasă. ​Doamnă ministru, vă rog, vă implor, vă cer să îmi prelungiți viața!”



12