Începînd cu ianuarie 2007, Programul de Transplant de Organe şi Ţesuturi va fi finanţat de către Ministerul Sănătăţii Publice de la bugetul de stat. Ministrul Sănătăţii, Eugen Nicolăescu, susţine că o primă consecinţă a acestei schimbări va fi creşterea numărului de persoane care vor beneficia de transplant. Cu toate acestea, directorul executiv al Agenţiei Naţionale de Transplant, Victor Zota, susţine că numărul donatorilor de organe şi ţesuturi a scăzut îngrijorător anul acesta, rata de acceptare a donării din partea familiilor ajungînd la 60% anul acesta, faţă de 80% cît a fost anul trecut. „La noi se întîmplă un lucru total anacronic, trebuie să cerem acordul familiei şi de foarte multe ori donarea de organe este refuzată din motive neîntemeiate. Din această cauză, s-a ajuns ca anul acesta, peste 60% din potenţialii donatori să nu poată fi utilizaţi din cauza familiei care a refuzat donarea. Şi asta în condiţiile în care anul trecut, rata accesibilităţii era de 80%”, a mai spus directorul executiv al Agenţiei Naţionale de Transplant. Din acest motiv, spune Zota, specialiştii au propus, încă din luna aprilie, pentru dezbaterea publică, amendarea legii transplantului, însă pînă acum lucrurile nu s-au schimbat in niciun fel. Medicii susţin că un motiv pentru care familia potenţialului donator ar putea fi determinată să refuză donarea este acela că potrivit legislaţiei actuale, reprezentantul familie decedatului trebuie să dea o declaraţie, în care care să menţioneze organele şi ţesuturile pentru care îşi dă acordul de a fi folosite în eventuale transplanturi. „Nu este normal acest lucru deoarece poate avea efect traumatizant şi, în final, conduce la un refuz", a mai spus oficialul ANT.

Victor Zota a explicat că în toate ţările europene se practică varianta „acordului informat”. Acest acord presupune ca o persoană care intră în moarte cerebrală sau face un stop cardio-respirator iresuscitabil, fără declararea morţii cerebrale, este considerat un potenţial donator de organe. Familia este informată despre acest lucru şi practic, persoana respectivă devine automat donator de organe. Familia poate refuza numai dacă are argumente foarte solide. Mai mult decît atît, directorul executiv al ANT susţine că România ar putea lichida listele de aşteptare pentru realizarea transplanturilor de măduvă în doi - trei ani, în cazul în care vor exista mai mulţi donatori. „Anul acesta au fost făcute aprox. 87 de transplanturi de măduvă, fapt ce ne situează în rîndul ţărilor europene”, a spus Zota. El a mai adăugat că pentru anul următor, ANT îşi propune să efectueze peste o sută de transplanturi de acest tip. Directorul executiv al ANT a precizat că pînă în prezent orice formă de transplant era finanţată de Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, dar că începînd cu anul 2007, toate cheltuielile aferente unei astfel de intervenţii medicale, adică pre transplant, transplant şi post transplant, vor fi suportate de Ministerul Sănătăţii. „Ministerul Sănătăţii va trebui să finanţeze inclusiv medicaţia care va fi administrată pacienţilor la domiciliu, în ambulator, după efectuarea operaţiei de transplant”, a precizat medicul. Zota a menţionat că în afară de transplanturile pulmonare, de intestin şi celulare, care vor fi efectuate abia din 2007, în prezent, în România se fac toate tipurile de transplant. Cele mai numeroase sînt transplanturile renale, de ficat şi inimă. Potrivit doctorului Zota, pe listele de aşteptare se află aprox. 1.200 de persoane care necesită un transplant de rinichi, o sută pentru ficat şi 60 pentru inimă.