Sfântul Andrei, celebrat la 30 noiembrie în fiecare an, reprezintă o sărbătoare specială pentru români, pentru că Sfântul Apostol Andrei este considerat ocrotitorul lor.

Numele Andrei derivă din grecescul Andreas, care înseamnă „viteaz”, „bărbătesc”.

Sărbătoarea Sfântului Apostol Andrei apare, în 30 noiembrie, în calendarele ortodox, romano-catolic, luteran şi anglican.

Respectul pe care românii i-l poartă sfântului Andrei nu este vizibil doar în copleşitorul număr al celor care îşi serbează în această zi onomastica, ci şi în multitudinea de obiceiuri şi tradiţii care nu s-au pierdut de-a lungul generaţiilor.

Născut la Betsaida, fiul lui Iona i s-a alăturat Mântuitorului împreună cu fratele său, sfântul Petru, cei doi devenind astfel primii Apostoli ai lui Hristos. Înainte de a fi „întâiul chemat” între Apostoli, Sfântul Andrei i-a fost ucenic Sfântului Ioan Botezătorul, care i-a insuflat dragostea pentru mult-aşteptatul Mesia. Din acel moment L-a urmat pe Iisus, însoţindu-L în Ţara Sfântă şi propovăduind învăţăturile Domnului, după cum spune şi Calendarul Ortodox.

Misiunea de creştinare a neamurilor pe care a avut-o Sfântul Apostol a început după Înălţarea Domnului la cer şi după Cincizecime. Atunci Sfinţii Apostoli au tras la sorţi şi au mers în toată lumea, pentru propovăduirea Evangheliei, adică pentru a vorbi despre „Vestea cea Bună” a mântuirii în Iisus Hristos.

Potrivit tradiţiei Bisericii, acestui Întâi chemat i-a căzut sorțul să meargă în Bitinia, Bizantia, Tracia şi Macedonia, cu ţinuturile din jurul Mării Negre, până la Dunăre şi Sciţia (Dobrogea) şi până în Crimeea.

Sfântul Andrei a răspândit cuvântul Domnului până la finalul vieţii, când a sfârşit răstignit cu capul în jos pe o cruce în formă de X. Moartea nu a pus capăt şi învăţăturilor sale, care au rămas vii în inimile românilor până în ziua de azi.

Tradiţia şi folclorul românesc amintesc despre prezenţa Sfântului Apostol Andrei în părţile Dobrogei, unde apostolul şi însoţitorii săi şi-au găsit loc de odihnă într-opeşteră. În anul 1943, episcopul Chesarie Păunescu al Dunării de Jos a sfinţit acest aşezământ cu numele de„Peştera Sfântului Apostol Andrei”. În prezent în acest loc a fost ridicat un complex monahal, Mănăstirea Sfântului Apostol Andrei.

Tradiţii, obiceiuriși superstițiide Sfântul Andrei

• În tradiţia populară, noaptea Sfântului Andrei are o semnificaţie deosebită, legată de credinţa conform căreia pe 30 noiembrie spiritele celor stinşi din viaţă se amestecă printre oameni. Pentru a se proteja de spiritele răuvoitoare şi a le ţine la distanţă de cei dragi, se spune că românii apelează cu încredere la vrăji şi la usturoi.
• Obiceiurile nu s-au pierdut nici în rândul celor mai tineri, care duc mai departe poveştile şi tradiţiile auzite din copilărie. Cele mai multe dintre tradiţiile puternic înrădăcinate în mentalul colectiv se referă la rituri precum măritişul sau aflerea viitorului. Superstiţiile mai avertizează că lupii se transformă în vârcolaci în noaptea de Sfântul Andrei, pornind la vânătoare după oamenii rătăciţi şi lipsiţi de apărare de pe drumuri.
• Pentru a alunga strigoii şi relele, după obicei, oamenii agaţă usturoi în toată casa şi în jurul ei şi, mai ales, ung cu usturoi toate locurile prin care ar putea pătrunde spiritele nefaste. Pragurile, uşile şi ferestrele sunt elemente importante în cultura tradiţională şi au o aură simbolică, fiind situate la graniţa dintre forţele binelui şi forţele răului. Tot pentru protecţie, de Sfântul Andrei se întorc cu gura în jos toate vasele din casă, iar în apa şi nutreţul animalelor se varsă agheasmă şi se pune busuioc.
• O altăsuperstiție legată de ziua de Sfântul Andreieste că fetele necăsătorite care își pun un fir de busuioc sub pernă își vor visa ursitul. La miezul nopții, exista obiceiul ca fetele tinere să întoarcă un ulcior cu gura în jos, apoi puneau cărbuni încinși pe fundul vasului de lut și rosteau câteva cuvinte pentru a cuceri bărbatul iubit. Se spune că înnoaptea de Sfântul Andrei, incantațiile și rugăciunile sunt mai puternice.
• Alte fete încearcă să zărească măcar câteva crâmpeie din ceea ce le aşteaptă în viitor aşezându-se dezbrăcate între două oglinzi, ţinând în ambele mâini lumânări aprinse. La miezul nopţii, în oglinda din spate se spune că li se va înfăţişa viitorul.
• Probabil cel mai comun obicei de Sfântul Andrei este acela care îi îndeamnă pe oameni să pună la încolţit grâu pentru prosperitatea casei, dar şi pentru a vedea cum va fi următoarea recoltă.

Pe 30 noiembrie, românii se reconectează la tradiţii şi îşi sărbătoresc apropiaţii care poartă numele primului apostol, ducând mai departe povestea Sfântului Andrei, ocrotitor al ţării.

30 noiembrie, Ziua Sfântului Andrei, zi liberă

30 noiembrie zi a fost instituită ca zi de sărbătoare legală, în care nu se lucrează, în urma demersurilor Bisericii Ortodoxe Române adresate Parlamentului, Preşedinţiei şi Guvernului României.

Potrivit tradiţiei Bisericii, creştinii sunt datori să le mulţumească Sfinţilor Apostoli tot timpul şi să facă pomenirea lor cu bucurie, mai mult decât către toţi sfinţii.

Ziua de 30 noiembrie, în care se face pomenirea Sfântului Apostol Andrei, cel Întâi Chemat, Ocrotitorul României, a fost consacrată ca zi de sărbătoare legală în care nu se lucrează prin legea nr. 147 din 23 iulie 2012 adoptată de Senatul României în 23 noiembrie 2011 şi de Camera Deputaţilor în 26 iunie 2012, iar apoi promulgată prin decretul nr. 517 pe 20 iulie 2012 al Preşedintelui României.