După rînduiala Bisericii Ortodoxe Române, în data de 29 august a fiecărui an, credincioşii prăznuiesc Tăierea capului Sfîntului Ioan Botezătorul. Pentru că este o zi de mare întristare, creştinii trebuie să ţină post aspru, atît pentru moartea sfîntului, cît şi pentru cinsti modul în care a trăit cel care s-a hrănit doar cu merindele pustiei. Ioan a fost fiul preotului Zaharia şi al Elisabetei, naşterea sa fiind posibilă ca urmare a făgăduinţei îngerului Gavriil şi a fost considerat ultimul prooroc din Vechiul Testament, dar şi cel care a făcut legătura cu Noul Testament. De-a lungul vieţii sale a iubit înţelepciunea, astfel încît a luat drumul pustiei pentru a-l cunoaşte pe Dumnezeu. Cel mai cunoscut episod din viaţa sfîntului a fost reprezentat de botezul lui Iisus Hristos în apele Iordanului, însă curajul său de a înfrunta nedreptăţile regelui Irod, care a luat-o de soţie pe sora fratelui său Filip, i-au adus moartea. Potrivit tradiţiei creştine, Irodiada, fiica lui Irod, a cerut pedepsirea lui Ioan prin decapitare şi tot ea a fost cea care a îngropat capul proorocului. O slujitoare i-a dezgropat capul şi l-a dus în taină la Ierusalim, din anul 453 după Hristos biserica ce adăpostea relicva devenind un adevărat loc de pelerinaj pentru creştini datorită puterilor tămăduitoare ale acesteia. La aproape o jumătate de mileniu distanţă, în timpul Patriarhului Ignatie, pe la mijlocul secolului al IX-lea, capul proorocului a fost dus la Constantinopol. Cinstirea de care se bucură această sărbătoare în tradiţia ortodoxă este evidenţiată şi de faptul că au fost stabilite trei date la care este prăznuit sfîntul: 7 ianuarie - Soborul Sfîntului Ioan Botezătorul, Naşterea Sfîntului Ioan (24 iunie) şi Tăierea capului Sfîntului Ioan Botezătorul (29 august).