Guvernele din întreaga lume încearcă să găsească o legislaţie adecvată pentru inseminarea artificială, în condiţiile în care circa trei milioane de persoane au fost concepute prin această metodă. Inseminarea artificială a fost destinată iniţial cuplurilor de heterosexuali care nu puteau avea copii prin metode naturale, din cauza problemelor medicale. În prezent, numărul persoanelor care apelează la fertilizarea in vitro a crescut, printre acestea fiind şi persoanele singure sau homosexuale.

În ţările despre care se ştie că sînt mai permisive ajung să se trateze mulţi pacienţi străini. Femei din toată Europa călătoresc pînă în Danemarca pentru inseminarea artificială de la donatori, pentru că aici procedura este foarte bine reglementată, calitatea este garantată, la fel şi anonimatul. Numărul femeilor din Suedia ce apelează la serviciile de inseminare artificală din Danemarca creşte în fiecare an. Totodată, multe femei călătoresc în Spania pentru a dona ovule, contra cost, iar altele se duc în California pentru a semna contracte "de surogat", care prevăd că mama adevărată este cea care plăteşte şi nu persoana care dă naştere copilului.

În prezent, cei care au nevoie de spermă o primesc îngheţată (pentru ca donatorul să poată fi testat de HIV după şase luni) şi anonimă (pentru ca acesta să nu ceară drepturi parentale sau să nu aibă vreo responsabilitate în privinţa copilului). Cryos, o bancă din Danemarca, poate fi considerată unul dintre cei mai mari furnizori de spermă în peste 50 de ţări, cu 200 de donatori înregistraţi şi distribuind peste 10.000 de unităţi de spermă pe an, din care rezultă aproape 1.000 de sarcini. Totuşi, banca nu poate exporta spermă în ţări unde donaţiile anonime sînt ilegale, printre care Suedia, Norvegia, Olanda, Marea Britanie, Elveţia, Italia şi Australia. Astfel, unele clinici din aceste ţări îşi tratează pacienţii în ţară, apoi îi trimit în Danemarca pentru înseminare.

Clienţii plătesc 240-400 de dolari pe eşantion, în funcţie de numărul de spermatozoizi pe care îl conţine. Informaţiile de bază referitoare la înălţimea, greutatea, culoarea şi ocupaţia donatorului sînt oferite gratuit, însă pentru informaţii suplimentare trebuie plătit. Un raport ce include date despre trăsăturile feţei costă 12 dolari. Un interviu audio costă 25 de dolari. Pentru 65 de dolari, clientul poate opta pentru un pachet cu pozele donatorului din perioada copilăriei, o înregistrare audio cu acesta, profilul personal, cel psihologic, un eseu, o descriere a individului făcută de echipa medicală şi un raport cu trăsăturile faciale. Viitoarea mamă poate angaja şi un consultant pentru a o ajuta să aleagă donatorul, însă serviciile acestuia costă 80 de dolari pentru 30 de minute. Pentru cîteva mii de dolari, clientul poate stoca eprubete cu spermă de la donator pentru a face pe viitor alţi copii. Clinica va cumpăra eprubetele nedorite, la jumătate de preţ însă. Ovulele donate sînt mult mai bine plătite decît sperma, pentru că donatoarele trebuie să ia medicamente pentru super-ovulaţie timp de două săptămîni.