CEREMONIE DE COMEMORARE Două nave de croazieră au marcat 100 de ani de la tragedia Titanicului, exact deasupra locului în care vasul s-a scufundat, în Oceanul Atlantic, iar 1.503 de oameni şi-au pierdut viaţa. Cei 450 de pasageri ai navei Azamara au început comemorarea stând în linişte, în timp ce pe un ecran au fost afişate numele celor care au murit în naufragiul Titanicului, după care au participat la o ceremonie. ”Ne rugăm pentru cei care au murit, mai ales pentru cei care au murit în această noapte, în urmă cu 100 de ani. Ne rugăm şi pentru rudele tuturor celor care au murit”, a declarat reverendul Robert Lawrence. Urmaşi ai victimelor dar şi admiratori ai Titanicului au participat la ceremonie. Pasagerii au fost anunţaţi în momentul în care au ajuns la locul în care Titanicul a dat semnalul de alarmă, iar două coroane de flori au fost aruncate în valuri, în onoarea celor care şi-au pierdut viaţa. Şi MS Balmoral a plecat la 8 aprilie din portul britanic Southampton, într-o călătorie de 12 zile pentru a comemora 100 de ani de la scufundarea Titanicului. Pasagerii de pe MS Balmoral, printre care se află şi doi români, au ţinut un moment de reculegere, sâmbătă seara, la 23.40, ora la care Titanicul a lovit un aisberg în Oceanul Atlantic. 50 dintre cei 1.309 pasageri ai MS Balmoral au o legătură directă cu cei care s-au aflat la bordul vasului de lux.

Circa 16.000 de persoane s-au reunit vineri seară la Belfast, Irlanda de Nord, pe şantierul naval unde a fost lansat la apă translatanticul Titanic, pentru a asista la un concert gratuit. Printre artiştii invitaţi la eveniment s-au aflat jamaicanul Sean Paul şi britanica Katy B. Concertul a avut loc în cadrul celui mai mare parc de distracţii organizat în jurul Titanicului. Deschis luna trecută, parcul de distracţii construit într-o zonă virană din apropierea şantierului naval din Belfast, recreează povestea pachebotului de lux, de la conceperea sa până la lansare, naufragiu şi tot ceea ce s-a întâmplat ulterior. Un monument dedicat celor peste 1.500 de victime de pe Titanic a fost inaugurat duminică, la Belfast. La ceremonie, care a durat o oră şi la care au asistat mii de persoane, au fost prezente şi rudele muncitorilor care au lucrat la construirea Titanicului. Este pentru prima dată când un monument este dedicat tuturor victimelor de pe Titanic, de la membrii echipajului şi pasageri şi până la muzicienii de pe vas, fără a face diferenţa între clasa la care călătoreau sau munca pe care o desfăşurau.

GREŞELI ŞI IGNORANŢĂ Titanicul s-a scufundat în largul insulei Terranova, în timpul călătoriei sale inaugurale de la Southampton la New York, după ce s-a ciocnit de un aisberg, în noaptea de 14 spre 15 aprilie 1912. Circa 1.503 de persoane au murit atunci în apele îngheţate ale Atlanticului de nord şi circa 700 de pasageri au supravieţuit. Numărul de persoane aflate la bordul Titanicului şi bilanţul catastrofei variază în funcţie de sursele citate. Ziarele au scris că urma să transporte zece milionari şi zeci de milioane de dolari în aur şi bijuterii. Mai multe persoane foarte bogate, printre care proprietarul Titanicului, John Pierpont Morgan, Lord William James Pirrie, preşedintele companiei Harland and Wolff, care a construit Titanicul şi soţii Alfred W. Vanderbilt, intenţionau să meargă în călătoria de inaugurare, dar s-au răzgândit.

ULTIMII SALVAŢI Un studiul al cercetătorilor Universităţii Uppsala din Suedia a demonstrat că femeile au un dezavantaj clar în materie de supravieţuire. Şi căpitanii de vas şi echipajul au cea mai mare rată de supravieţuire. Dezastrul de pe Titanic a fost o excepţie rară, deoarece căpitanul a ameninţat că îi va împuşca pe cei care nu ascultă ordinul de a le acorda prioritate femeilor şi copiilor. Dacă regula ”femeile şi copiii în primul rând” este considerată normală în prezent, în situaţiile reale de viaţă şi de moarte funcţionează mai degrabă expresia ”fiecare pe cont propriu”, au observat economiştii Mikael Elinder şi Oscar Erixson, autorii raportului.

Studiul a luat în calcul dezastre maritime din ultimele trei secole, în care au fost implicate 16 naufragii şi peste 15.000 de persoane. Primul studiu de caz a vizat vasul militar Birkenhead, care s-a scufundat în 26 februarie 1852. Acesta a fost dezastrul care a generat ideea că femeile şi copiii trebuie salvaţi primii. Birkenhead transporta 20 de familii de ofiţeri, precum şi militari. Pe vas erau prea puţine bărci de salvare şi, când a început să se scufunde, au fost date ordine ca femeile şi copiii să aibă prioritate. Dintre cei 191 de supravieţuitori, şapte au fost femei. Bilanţul s-a ridicat la 365 de morţi. Când vasul american de linie SS Arctic s-a scufundat, în septembrie 1854, femeile şi copiii trebuiau, de asemenea, să aibă prioritate la bărcile de salvare, însă evacuarea a fost dezorganizată iar echipajul s-au urcat primul în bărci. Căpitanul a avertizat că va folosi violenţa, dar a ezitat să îşi impună ordinele. Bilanţul morţilor a fost 227, inclusiv toţi copiii şi toate femeile aflate pe navă. Când vasul Estonia a început să se scufunde în Marea Baltică, în 1994, s-a înclinat brusc, ceea ce a provocat panică la bord. Coborârea bărcilor de salvare a devenit dificilă şi majoritatea celor 852 de persoane care au murit au fost prinse pe navă. Căpitanul nu ar fi dat ordinul ca femeile şi copiii să aibă prioritate, iar evacuarea a fost haotică. S-au înregistrat 137 de supravieţuitori.

Studiul arată că diferenţa dintre proporţia deceselor în rândul bărbaţilor şi al celor în rândul femeilor s-a redus după Primul Război Mondial. Probabil pentru că statutul femeilor s-a schimbat în societatea modernă, notează autorii. În plus, în dezastrele recente, oamenii au dat dovadă de mai mult altruism şi au avut grijă de persoanele vulnerabile, precum cele cu dizabilităţi. Studiul a mai arătat că femeile au fost dezavantajate în general în cazul naufragiilor vaselor britanice.

MORMÂNT SUB APE Epava Titanicului a intrat în patrimoniul UNESCO. Începând de sâmbătă, statele semnatare ale Convenţiei din 2011 pentru apărarea patrimoniului cultural subacvatic pot să împiedice distrugerea, jefuirea, vânzarea sau distribuţia neautorizată a obiectelor găsite la locul scufundării. De asemenea, pot lua măsurile necesare pentru a proteja epava şi a se asigura că rămăşiţele victimelor sunt tratate cu demnitate. Ţările pot şi să confişte obiecte despre care cred că au fost luate ilegal de pe vas şi să îşi închidă porturile pentru navele care nu respectă prevederile Convenţiei în timpul lucrărilor de cercetare.

Este posibil ca rămăşiţe umane să se afle în sedimentele din Atlanticul de Nord unde se află epava. O fotografie din 2004, dată publicităţii pentru prima dată săptămâna trecută, cu prilejul marcării centenarului dezastrului, arată o haină şi ghete în sedimentele de la situl legendarului naufragiu. Fotografia, alături de alte două care prezintă perechi de ghete unele lângă altele, a fost făcută în timpul unei expediţii conduse de NOAA şi celebrul descoperitor al epavei, Robert Ballard, în 2004. Fotografiile au fost publicate în cartea lui Robert Ballard privind expediţia. Imaginile sunt şi dovada că societatea ar putea depune eforturi mai mari pentru a proteja situl. Se impune negocierea unui tratat internaţional între Marea Britanie, Canada, Franţa şi SUA.

Regizorul american James Cameron, care a vizitat epava de 33 de ori, a declarat pentru cotidianul american ”The New York Times”, care a relatat primul despre fotografii, că nu a văzut rămăşiţe umane în timpul explorării sale extinse a epavei Titanicului. ”Am văzut pantofi. Am văzut perechi de pantofi, ceea ce ar sugera clar că a fost un corp, la un moment dat. Dar nu am văzut niciun fel de rămăşiţe umane”, a povestit acesta.

O EPAVĂ PE CALE DE DISPARIŢIE În 20 sau 30 de ani nu va mai rămâne nimic din Titanic, poate doar ceva rugină, pentru că va fi ”mâncat” de bacterii, a anunţat cercetătoarea canadiană Henrietta Mann, care a dedicat acestei chestiuni patru ani de studiu. Marea expediţie ştiinţifică submarină din 1991 a permis aducerea la suprafaţă a unor excrescenţe stranii, unele dintre ele de dimensiunea unui om, care au apărut pe coca imensului pachebot. Henrietta Mann, biolog şi geolog la Universitatea Dalhousie din Halifax, estul Canadei, a reuşit să obţină astfel de mostre de la Institutul Bedford de oceanografie şi le-a studiat cu ajutorul unui microscop electronic. Acestea nu erau rezultatul unui proces chimic, cel care face fierul să ruginească, ci biologic, chiar dacă produsul final seamănă întrucâtva ruginii clasice.

Miliarde de bacterii provenind de la circa 20 de specii, una dintre aceste specii, Halomanas Titanicae, fiind descoperită chiar de Henrietta Mann, ”mestecă” oţelul şi-l transformă în cristale de fier. Invizibile cu ochiul liber, pentru că măsoară doar 1,6 micrometri, bacteriile se multiplică fără încetare. În 20-30 de ani, nu va mai rămâne decât rugina. Dispariţia Titanicului va reprezenta, desigur, o pierdere pentru patrimoniul material al umanităţii, crede Henrietta Mann. Însă, în acelaşi timp, cercetătoarea canadiană întrevede o speranţă: toate resturile metalice pe care omul le aruncă în mare, de la vechi platforme de explorare petroliere la cargouri, nu se vor transforma într-un imens depozit de fier vechi. Bacteriile mâncătoare de fier se vor ocupa de ele.

MESAJE DE UIMIRE La 100 de ani de la naufragiul Titanicului, mulţi nu ştiau că tragedia chiar a existat, ci credeau că e doar un film. Platforma de socializare Twitter a găzduit expresiile de uimire a mii de oameni care au crezut că ecranizarea din 1997 cu Leonardo DiCaprio şi Kate Winslet nu se bazează pe evenimente reale. ”E rău că nu am ştiut că Titanicul a fost real? Întotdeauna am crezut că a fost doar un film”, a scris Charlotte Hall, una dintre miile de persoane de pe Twitter care nu a ştiut că filmul din 1997 s-a bazat pe fapte reale. ”Nu ştiam că Titanicul a fost real. Credeam că e doar un alt film pe care nu l-am văzut”, a notat o altă utilizatoare a Twitter-ului. Câţiva dintre cei care ştiau că filmul Titanic s-a bazat pe fapte reale s-au grăbit să-i apostrofeze pe necunoscători. ”Ignoranţa e uluitoare”, a scris unul dintre ei. Alţii doar au glumit pe seama lor: ”Îmi plac cei care au crezut că Titanicul nu a fost un vapor real. Mai multe secrete şi aisbergul a fost real. Celine Dion e un personaj fictiv”.