Astăzi se împlinesc 20 de ani de când unda de şoc a Revoluţiei de la Timişoara ajungea, în 21 decembrie 1989, la Bucureşti, locuitorii Capitalei, scoşi iniţial în stradă pentru un miting de susţinere a lui Nicolae Ceauşescu, dând lovitura de graţie regimului comunist. Deşi protestele izbucnite în 16 decembrie făcuseră din Timişoara primul oraş liber al României, cu preţul multor jertfe omeneşti, Nicolae Ceauşescu, încă sigur pe eficienţa sistemului său represiv, a convocat, în Bucureşti, o mare adunare populară pentru a „înfiera” actele huliganice din oraşul de pe Bega. La două decenii de la „valul” de la Tmişoara, care a declanşat revoluţia în toată ţara, presa străină a comentat pe larg evenimentele care au adus o schimbare în viaţa românilor. Astfel, potrivit cotidianului The Times, românii încă mai învaţă ce înseamnă democraţia, la 20 de ani de la înlăturarea dictatorului Nicolae Ceauşescu. Dacă nu eşti unul dintre cei care au fost persecutaţi de el, atunci viaţa în timpul regimului său pare să fi fost mai sigură decât în prezent, notează The Times. În prezent, problema centrală a românilor, la două decenii după revoluţie, este diferenţa tot mai mare între săraci şi bogaţi, arată The Times. Într-un alt articol publicat de cotidianul britanic, semnat de Victor Sebestyen, autorul cărţii „Revoluţia 1989: Prăbuşirea Imperiului Sovietic”, notează că în zilele care au urmat înlăturării lui Ceauşescu, un grup ciudat de „revoluţionari” a ocupat sediul Partidului Comunist, oameni obişnuiţi care credeau că au făcut istorie. Pe durata revoluţiei, potrivit datelor oficiale, numărul decedaţilor şi mutilaţilor prin împuşcare, înainte de 22 decembrie 1989, este de aproape şapte ori mai mic decât cel al victimelor înregistrate după această dată. Conform evidenţelor din anul 2005, întocmite de Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor (SSPR), instituţie aflată în subordinea Guvernului României, numărul total al celor decedaţi prin împuşcare pe durata revoluţiei a fost de 1.142, al răniţilor, de 3.138, iar al celor reţinuţi, de 760. În Constanţa, în acea perioadă, s-au înregistrat 32 de morţi şi 116 răniţi.