Greşeala involuntară de tipar care a dus la „inventarea” unui nou substantiv politic în limba română a făcut celebru un text publicat de Sever Voinescu într-un ziar bucureştean. S-a comentat mult pe această temă, dar nimeni nu a pus degetul pe rană. Deşi articolul respectiv l-a pus pe deputatul PD-L în situaţia de a risca o excludere din partid, în cazul în care se înfuria Traian Băsescu, acum se zvoneşte că lucrurile stau exact invers şi că preşedintele însuşi ar fi „instigatorul” unei primeniri a formaţiunii politice pe care o conduce, pe faţă sau din umbră, de zece ani încoace.

Problema este că ayatolacii democrat-liberali au spulberat mitul fals al „baronilor PSD”. Dacă aceştia din urmă, în cazul în care ar exista cu adevărat, sunt oameni de afaceri de talie medie pe plan local, în judeţele în care trăiesc, ayatolacii PD-L sunt ditamai „barosanii” cu averi controversate făcute doar pe criteriul clientelei politice. De câte ori a mai deraiat un tren, în ultimele zile, m-am gândit la Radu Berceanu şi mi-am adus aminte că una dintre firmele sale produce subansamble pentru compania canadiană „Bombardier”, cea care fabrică, la rândul ei, garnituri de metrou pentru „Metrorex”, regie aflată în subordinea ministerului Transporturilor. Ăsta da ayatolac, nu-i aşa?! Ca să mă rezum numai la două exemple, amintesc şi cazul lui Adrian Videanu. Ieri, la Parlamentul European, a fost pus în discuţie mineritul aurifer din Europa şi controversatul proiect Roşia Montană al firmei „Gold Corporation”, pe care Videanu, ca ministru al Economiei, vrea să-l introducă în programul de guvernare, probabil contra unui comision apocaliptic… Aşa se pune degetul pe rană, dragă Sever Voinescu! Dar ştiţi ce înseamnă „ayatolah” în iraniană? „Sforar”, însă cu sensul de „înţelept”, nu ca la noi! Pare-se, ]n România, ayatolacul cel mai mare se află la Cotroceni…