Sfântul Sfinţit Mucenic Efrem, pomenit în calendarul creştin ortodox la 7 martie, împreună cu ceilalţi Sfinţi Mucenici din Herson (Crimeea), a fost cel de-al doilea episcop cunoscut al Eparhiei Tomisului (secolul IV). S-a născut în sudul Dunării, părinţii săi erau creştini şi l-au crescut în această credinţă. Mergând să se închine la Sfintele Locuri în care a trăit Mântuitorul, a rămas acolo şi a fost făcut preot la una din biserici, ajungând apoi ucenic al patriarhului Hermon al Ierusalimului (300- 314).

La începutul secolului IV a fost trimis de patriarhul Ierusalimului să păstorească credincioşii daco-romani din Episcopia Tomisului şi să propovăduiască Evanghelia lui Hristos.

În acel timp au fost martirizaţi pentru credinţa în Hristos zeci de creştini daco-romani, sciţi, besi, traci, greci şi capadocieni exilaţi în Dacia Pontica, ale căror sfinte moaşte episcopul Efrem le răscumpăra, le îngropa, înălţa biserici de lemn sau de piatra peste ele şi rânduia preoţi să slujească noaptea Sfânta Liturghie.

Sfântul Mucenic Efrem a fost prins întemniţat şi chinuit cumplit la Herson (Crimeea) în marea persecuţie împotriva creştinilor din anii 304-305, declanşată de împăratul roman Diocleţian.

Mărturisind însă că este gata să-şi dea viaţa pentru Iisus Hristos, Mântuitorul lumii, i s-a tăiat capul în anul 304.

Sursa: „Patericul românesc“