La Iaşi, prezidentul s-a prins într-o horă a unirii, iar premierul în alta. Cei doi au jucat hora unirii spate în spate. Practic, fiecare cu poporul lui. Fiecare cu ţara lui… Prinşi în hore diferite, Băsescu şi Tăriceanu au bătut cu multă ură pămîntul, cîrmind-o fiecare în direcţia sa. Practic, pe rînd, au preluat prerogativele frînarului patriei. La noi, de trei ani încoace, se joacă în draci hora dezbinării. Evident, cu strigături şi înjurături transmise pe toate căile de comunicaţii, inclusiv firul scurt. La Iaşi, de ziua Unirii, pe aceeaşi scenă, ca să zic aşa, prezidentul şi premierul semănau leit cu două panouri publicitare concurente. În timp ce premierul cuvînta cuvîntarea lui festivă, Băsescu îl bruia cu tot felul de sîsîituri şi miştouri aruncate pe sub nas. Cînd i-a venit rîndul la persiflat, premierul l-a tratat pe preşedinte ca de ziua aviaţiei, uitîndu-se tot timpul în sus. Pesemne din cauza gravitaţiei nasului. În democraţia noastră cu gust de banane, hora unirii se joacă după cunoscutele comenzi “cea” şi “ hăis”. Cu alte cuvinte, în nota în care este condusă ţara. Prezidentul are hora lui care poartă amprenta rapsodiei gogonate PD-L. Premierul merge încotro îi arată săgeata partidului său. Bine, totuşi, că, la Iaşi, cei doi nu s-au prins în aceeaşi horă. Sînt sigur că am fi asistat la tot felul de convulsii hilare şi de prost gust. În primul rînd, îmi este peste putinţă să-mi imaginez cum s-ar fi ţinut de mînă prezidentul şi premierul în aceeaşI horă… Într-o astfel de horă a unirii, m-am convins după cele văzute la Iaşi, poate ieşi cu atentate la gioale. Pe urmă, hora unirii are un ritm alert şi optimist, în timp ce hora dezbinării este de-a dreptul funebră. În aceeaşi horă, Băsescu şi Tăriceanu s-ar fi păruit. Avantaj prezidentul. Unul “cea”, celălalt “hăis”. Halal horă a unirii! Prezenţa celor doi într-un cadru festiv generează huiduieli şi mişcări reduse de stradă. Hora dezbinării se potriveşte de minune cu starea de spirit a preşedintelui nostru agitator, dornic să bage tot timpul fitile noi în butoiul cu pulbere al politichiei. Dacă şeful statului şi primul ministru şi-ar fi dat mînă, cum au procedat în campania electorală, poate eram şi noi pe o poziţie mai avansată în Europa şi treceam de la lanternă la neon. Hora dezbinării se bazează pe spiritul creator al celor două personaje care-şi taie reciproc craca de sub picioare. Mai bine, domnilor, că nu s-au prins în hora unirii! Era pericol de accidente şi motiv de acutizare a dezbinării naţionale. Sîntem o ţară condusă de “Cea” şi “Hăis”. În ciuda contradicţiilor, există şi un punct comun - amîndoi trag ţara în jos. Păi, domnilor, e frumos! Sînt şi indivizi care transformă cu uşurinţă hora unirii în flocăială. Din păcate, băgaţi cu forţa în hora dezbinării, românii sînt asmuţiţi unii împotriva celorlalţi. Astăzi, hora unirii se identifică după culoarea unor partide ajunse la putere. A dispărut hora românilor de pretutindeni? Funcţionează doar hora portocalie? Ca în filmele comice cu Stan şi Bran, preşedintele şi premierul s-au afiliat la hore diferite, evitînd să se apuce prieteneşte de cingătoare. Din cauza protocolului, au fost nevoiţi să dea nas în nas ca doi curcani puşi pe harţă. Hora dezbinării este simplă şi păguboasă deoarece, cum bine ştiţi, se bate pasul pe loc. Se bate pasul pe loc într-o veselie!