Aula Bibliotecii Judeţene “Ioan N. Roman“ a găzduit, miercuri după-amiază, un eveniment editorial unic în spaţiul cultural constănţean, cunoscutul ziarist de investigaţii, Constantin Cumpănă, lansînd o carte-document de excepţie, “Tragedia navei Independenţa - cea mai mare catastrofă din istoria navigaţiei maritime româneşti“. Momentul a stat sub semnul emoţiilor, lacrimilor şi durerii fără margini, dar şi al speranţei că, într-o zi, misterul cumplitei dispariţii, în urmă cu 27 de ani, a celor 42 de marinari-eroi de pe nava supranumită “Titanicul“ flotei româneşti, va fi elucidat, odată pentru totdeauna. Clipe de maximă tensiune, cu triste amintiri şi suflete îndoliate care nu şi-au găsit, nici pînă în prezent, resemnarea... astfel poate fi descrisă atmosfera care a cuprins întreaga aulă a Bibliotecii, devenită neîncăpătoare pentru rudele victimelor, soţiile, copiii, fraţii, surorile, prietenii şi foştii colegi, oameni ale căror vieţi şi-au schimbat, în mod tragic şi definitiv, cursul... Moment apocaliptic în istoria navigaţiei maritime autohtone, fatidica zi de 15 octombrie 1979 a reprezentat data la care petrolierul de 150.000 tdw “Independenţa”, construit în ªantierul Naval Constanţa şi lansat la apă în ziua de 27 mai 1977, a fost colizionat de nava grecească “Evriali”, în apele Mării Marmara, în strîmtoarea Bosfor. “Independenţa“ a ars neîntrerupt timp de 29 de zile şi de nopţi şi 42 de marinari au murit, 13 au fost daţi dispăruţi şi doar trei au reuşit să se salveze. Petrecut în plin regim comunist, cazul a fost ignorat cu bună ştiinţă de autorităţile vremii, în timp ce presa internaţională consemna tragicul incident în rîndul celor mai mari catastrofe maritime mondiale. Act terorist, premeditat, întîmplare nefericită, neprofesionalism şi lipsă de experienţă din partea comandantului navei greceşti, toate aceste ipoteze rămîn valabile şi acum, la 27 de ani de la producerea cumplitei tragedii. În anul 1990, cazul intra în atenţia săptămînalului constănţean “Contrast“, al cărui redactor-şef, la acea vreme, era Radu Mazăre, iar şeful Secţiei Eveniment, Nicuşor Constantinescu, cel care, de altfel, i-a şi încredinţat ziaristului Constantin Cumpănă această anchetă. Tot atunci au apărut şi primele articole care încercau să facă lumină în acest caz. S-au scurs, de atunci, 16 ani, timp în care au fost răscolite arhive, biblioteci, muzee, s-au purtat discuţii cu ambasadele şi consulatele ţărilor implicate în tragicul incident şi, mai ales, cu rudele marinarilor dispăruţi. Întregul material obţinut a fost concretizat de Constantin Cumpănă într-o carte-document unică, absolut cutremurătoare.

Cartea-document “Tragedia navei Independenţa - cea mai mare catastrofă din istoria navigaţiei maritime româneşti“ a apărut sub egida editurilor Telegraf Advertising şi Ex Ponto

Lansarea cărţii “Tragedia navei Independenţa - cea mai mare catastrofă din istoria navigaţiei maritime româneşti“, semnată Constantin Cumpănă şi apărută la editurile Telegraf Advertising şi Ex Ponto, a avut loc în prezenţa unei audienţe numeroase. Alături de autor, de rudele îndoliate, de unul dintre cei trei supravieţuitori de pe “Independenţa“, şeful mecanic al navei, Sorin Mihăilescu, de cîteva nume importante din învăţămîntul superior maritim şi nu numai, în sală s-au mai aflat: preşedintele Consiliului Judeţean Constanţa, Nicuşor Constantinescu, deputatul Corneliu Dida, redactorul-şef al cotidianului “Telegraf“, Mona Lisa Popa, directorul Bibliotecii Judeţene, dr. Liliana Lazia, directorul editurii Ex Ponto, prof. Ioan Popişteanu - director al Bibliotecii Universităţii “Ovidius“, preşedintele Filialei Dobrogea a Uniunii Scriitorilor din România, Ovidiu Dunăreanu, muzeograful Carmen Atanasiu şi alţii. Evenimentul editorial a debutat cu un moment de reculegere în amintirea marinarilor-eroi de pe “Independenţa“, iar lansarea de carte a fost dublată de prezentarea unui film-documentar zguduitor, realizat de acelaşi Constantin Cumpănă. Filmul a prezentat imagini, în premieră naţională, atît de la momentul lansării la apă al navei, în prezenţa soţilor Ceauşescu, fiind surprinsă inclusiv secvenţa în care tradiţionala sticlă de şampanie lansată spre bordul navei de “naşa de botez“ a petrolierului, Elena Ceauşescu, nu s-a spart - semn de rău augur, potrivit superstiţiilor marinăreşti, cît şi imagini apocaliptice, cu “Titanicul“ flotei româneşti în nori negri de fum şi flăcări roşii, galbene şi portocalii, care au ars neîntrerupt o lună de zile...

Avînd o “arhitectură“ cu totul deosebită, cu fragmente de documente integrate în şirul de naraţiuni care evocă figurile marinarilor care au compus echipajul “Independenţa“, cartea dovedeşte talentul scriitoricesc al ziaristului Constantin Cumpănă. Această apariţie editorială a fost apreciată de critică şi public, deopotrivă, fiind preconizate şi alte lansări, nu doar la Constanţa, ci şi la Tîrgurile de Carte din ţară. Potrivit directorului editurii Ex Ponto, Ioan Popişteanu, cartea va fi lansată şi la Tîrgul Internaţional Gaudeamus de la Bucureşti, din luna noiembrie: “Este o carte excepţională din toate punctele de vedere, o carte-document, este chiar o carte ştiinţifică. Este scrisă cu foarte multe trăiri, cu talent scriitoricesc. este un caz special. Eu, personal, am văzut nava de două ori, la Istanbul, era cu prova încă în Bosfor, am fost, atunci, foarte marcat de moment. În cartea domnului Cumpănă remarc seriozitatea actului scriitoricesc, bazat pe o documentaţie bogată, exhaustivă, care a presupus mii de ore în arhive, biblioteci, muzee şi mai ales pe un dialog viu cu familiile celor dispăruţi, cu personalităţi din marina comercială, Navrom Constanţa şi alte instituţii în domeniu. Cartea e un eveniment editorial, şi la noi, şi pentru România. Autorul ziarist nu numai că a avut trăirile respective în contact cu cei dispăruţi se depăşeşte, devine cu adevărat scriitor, scrie cu sensibilitate, are un stil foarte clar, limpede, exact“.

Preşedintele CJC, Nicuşor Constantinescu: “Am să vorbesc cu domnul primar Radu Mazăre şi cu alte autorităţi, să facem, în municipiul Constanţa, un monument al navelor româneşti dispărute şi al marinarilor care şi-au dat viaţa, inclusiv al celor de pe “

“Sînt copleşit de emoţie şi sînt impresionat de asistenţa care a onorat această lansare de carte. Efectiv, astăzi, mi s-a născut un copil, se numeşte . Odată cu acastă lansare, am reuşit să aduc faţă în faţă oameni care nu s-au văzut niciodată, mă refer la rudele celor 42 de marinari care au murit în cumplita tragedie. Au fost în aceeaşi sală, s-au cunoscut şi au schimbat impresii constructorii acestei nave, ingineri, economişti, specialişti din ªantierul Naval şi, de cealaltă parte, marinari din flota comercială a României, dar şi ofiţeri în retragere şi activi din flota militară“, a precizat autorul, Constantin Cumpănă. La rîndul său, preşedintele Consiliului Judeţean Constanţa, Nicuşor Constantinescu, impresionat, a declarat: “Eu cred că aceşti 42 oameni care au murit sînt la fel de importanţi pentru România, pentru constănţeni, ca oricare erou care a murit pe frontul de luptă, fie el sovietic, fie antihitlerist sau care a murit slujindu-şi ţara, pentru că, pînă la urmă, ei erau într-o misiune a României, chiar dacă era un regim comunist, transportau ţiţei şi aduceau pentru această ţară produse, munceau şi s-au sacrificat, pînă la urmă, în condiţii dramatice, pentru noi, pentru ţara asta. De aceea, am să vorbesc cu domnul primar Radu Mazăre şi cu alte autorităţi, să facem, în municipiul Constanţa, un monument al navelor româneşti dispărute şi al marinarilor care şi-au dat viaţa, inclusiv al celor de pe , pentru ca să existe un loc unde să putem, o dată pe an, să ne aducem aminte de ei, pentru că, din păcate, uitarea este cel mai mare inamic al acestor eroi“. Preşedintele CJC a mai completat: “În 1990, cînd am început activitatea jurnalistică, eu eram şef de secţie, iar domnul Constantin Cumpănă era subalternul meu şi era o poveste neelucidată, pentru că autorităţile comuniste de pînă în 1989 ascunseseră această tragedie, se cunoşteau foarte puţine lucruri. ªi atunci, am considerat, împreună cu colegii din redacţia - atunci era redactor-şef domnul Radu Mazăre, că este important să restituim comunităţii judeţului Constanţa adevărul despre această navă , fostă navă-amiral a flotei româneşti şi că au dreptul şi constănţenii şi opinia publică din Constanţa şi rudele victimelor să ştie adevărul aşa cum a fost el. Vă mărturisesc că nu mi-am imaginat, atunci, în ‘90, că în 16 ani va reuşi domnul Cumpănă să elaboreze o carte atît de amănunţită, însă acesta a fost unul dintre motivele pentru care i-am încredinţat această problemă, pentru că ştiam că este foarte meticulos. ªi, dacă îşi aduce aminte, eu i-am spus că i-am dat o treabă de 20 de ani, pentru că, atunci în ‘90 şi mulţi ani după aceea, autorităţile statului, fie nu au dorit, fie au ascuns informaţii şi date despre “.

Cu siguranţă că, odată cu lansarea acestei cărţi, mulţi îşi vor regăsi măcar puţin din liniştea sufletească de altădată. Durerea şi lacrimile vor rămîne pentru totdeauna în sufletele familiilor îndoliate şi fac, însă, ca orice comentariu să fie de prisos:

Constantin Cumpănă, autorul: “Am un sentiment de satisfacţie pentru că, după ani şi ani, am reuşit să aduc în faţa opiniei publice o lucrare, o carte-document, care vorbeşte despre o tragedie pe care mulţi au uitat-o, iar foarte mulţi, şi mă refer în mod special la generaţia tînără, nici nu ştiu despre ea“.

Sorin Mihăilescu, şeful mecanic al navei şi unul dintre cei trei supravieţuitori: “Practic, nici eu nu ştiu cum am reuşit să mă salvez, am înotat, m-am luptat pentru viaţă, dar nu eram sigur că voi scăpa. Tot timpul am trăit cu impresia asta, dar îmi era groază să nu ard... ªi asta m-a făcut să înot foarte repede, eu am făcut şi sport de performanţă la viaţa mea, înotam foarte bine, aveam viteză şi norocul meu şi al celorlalţi doi colegi ai mei, a fost că nu ne-a căzut în cap nicio sfărîmătură, atunci cînd nava a explodat. Am avut noi bafta asta, pe alţii, i-am văzut la morga din Istanbul, cu capetele zdrobite, arse, şi mîinile, umerii... Arătau infernal. Nava era un vulcan în erupţie... Am luat-o înot, pe apocalipsa ăceea nu te mai vedeai decît pe tine, am înotat aşa aprox. o oră şi jumătate, pînă cînd m-a cules o ambarcaţiune turcească cu vele, iar pe Gomboşanu, pe timonier, barca acestui cuter şi ei ne-au dus la mal. Acolo ne-a preluat poliţia şi ne-a dus la mal. Am avut noroc cu carul“.

Ovidiu Cotlearenco, fratele lui Leonard Cotlearenco - ofiţer electrician I: “Eram pe un alt petrolier, , cînd au venit băieţii cu o şalupă, să ne anunţe... Fratele meu naviga din ianuarie 1969, după ce a terminat ªcoala Superioară de Marină. A vrut să meargă pe ... aşa a fost să fie... noi fusesem împreună pe şi şeful mecanic de acolo l-a preferat pe el să-l ia acolo. A fost găsit după aproape o lună, înmormîntarea a avut la Agigea, unde locuia. Apoi, am fost anchetaţi de fosta Securitate, nu s-a întîmplat nimic, eu am mai stat puţin în şantier, pe un vapor şi apoi am plecat. Am ieşit la pensie în 1999, am avut aceeaşi meserie ca şi fratele meu, fiind gemeni... am mers în paralel. Ideea domnului Constantin Cumpănă de a ne aduna astăzi, aici, mi se pare foarte bună. Cartea este ca un document, cred că i-a fost foarte greu să caute atîţia oameni, mai erau şi din ţară. A fost un efort lăudabil. E greu... că nu mai ai pe nimeni...“.

Cristina Boroiu, fiica lui Marin Boroiu, timonier II: “M-a deranjat că mi s-a pus eticheta de... orfana aia sau că tatăl ei a fost pe..., cuvinte pe jumătate spuse. Abia articolele acelea din au reprezentat un început de adevăr, de informaţii scoase la lumină. Era nevoie de aşa ceva şi nu numai în cazul , ci şi al altor nave româneşti, care au trecut prin tragedii asemănătoare. Sentimentul care mă încearcă este... combinat, n-aş putea să descriu într-un singur cuvînt ce am simţit: emoţie, un nod pus în gît, şi mie, care îmi place să vorbesc şi întotdeauna fac asta cu plăcere, acum n-am mai vorbit cu aceeaşi lejeritate...“.

Claudiu Val, jurnalist: “Constantin Cumpănă este de două ori merituos, o dată pentru publicarea acestei cărţi, care aruncă un spot de lumină asupra unui eveniment care a rămas întunecat în istoriografia comunistă şi regimul trecut au făcut totul ca să se afle cît mai puţin despre ce s-a întîmplat atunci, pe . El asta intenţionează să facă, să răspîndească misterul acesta întunecat. Un al doilea merit al lui ar fi faptul că a reuşit, prin munca la această carte, să treacă peste o mare suferinţă personală. Cartea în sine este interesantă prin combinaţia aceasta de carte, film de prezentare, în cazul acesta un CD, care, în mare parte, prezintă materialul iconografic existent despre tragedia . Lică Cumpănă n-a fost niciodată un conformist şi iată că, şi de această dată, face ceva inedit, o combinaţie carte-film, care, poate, va fi un model urmat şi de alţii“.