Ca în fiecare an, pe 27 decembrie, creştinii ortodocşi îl prăznuiesc pe Sfîntul Ştefan, aceasta fiind şi ultima mare sărbătoare dinaintea Anului Nou. Potrivit tradiţiei bisericeşti, Ştefan s-a făcut remarcat ca unul dintre cei mai mari arhidiaconi ai vremurilor sale, fiind cunoscut pentru minunile săvîrşite, dar şi pentru ura pe care şi-a atras-o din partea evreilor. Se spune că mulţi dintre liberţii evrei din Roma, urmaşi ai sclavilor aduşi de autorităţile romane l-au acuzat pe Sfîntul Ştefan că necinsteşte credinţa ebraică. L-au pus să susţină o predică în care Ştefan a blamat poporul evreu pentru faptul că a ignorat binele pe care Dumnezeu a vrut să i-l facă, arătînd că între Moise, care a primit Legea pe Muntele Sinai de la îngeri, şi Evanghelie, venită direct de la Dumnezeu, prin Iisus Hristos, există o diferenţă fundamentală. Această apreciere a arhidiaconului a atras furia evreilor, care l-au scos afară din cetate şi l-au omorît cu pietre. Plecîndu-şi genunchii sub ploaia de pietre, primul martir al credinţei creştine a rostit cuvintele iertării dăruite pe lemnul Crucii de Hristos: "Doamne, nu le lua în seamă acest păcat". Astfel, Ştefan a devenit primul martir creştin. În anul 415 după Hristos, relicvele sale au fost descoperite, ceea ce a produs o mare emoţie în lumea creştină. Sărbătoarea primului martir a fost celebrată întotdeauna imediat după ziua Naşterii Domnului, şi el a fost numărat între însoţitorii lui Hristos, alături de Sfîntul Ioan Evanghelistul.