Procesul de topire a ghețurilor în Arctica amenință ”termostatul” planetei

Nu ai găsit subiectul dorit?
Foloseşte căutarea ...

Procesul de topire a ghețurilor în Arctica amenință ”termostatul” planetei

Vremea 10 Noiembrie 2015 / 19:04 1497 accesări

Volumul de apă dulce care va ajunge în Atlanticul de Nord, dacă procesul de topire a ghețurilor arctice va continua să se accelereze, poate deregla mecanismul de formare a apelor de profunzime și a curenților oceanici, care împreună formează un veritabil termostat climatic la nivel planetar, a avertizat paleoceanograful belgian Roger François, profesor la Universitatea British Columbia din Vancouver. Coordonator al misiunii științifice de la bordul spărgătorului de gheață canadian „CCGS Amundsen“, acest om de știință belgian studiază istoria climatică a planetei pornind de la secretele oceanelor. El se află în Arctica, în această toamnă, unde conduce o echipă de 40 de specialiști în încălzire globală.

Roger François a explicat că de mai bine de două milioane de ani se produc niște cicluri climatice bine delimitate, temperaturile medii globale crescând și coborând la fiecare 100.000 de ani, calota glaciară arctică extinzându-se și apoi topindu-se rapid. Ultima perioadă de încălzire naturală a climei s-a produs în urmă cu 15.000 - 20.000 de ani, iar în acea perioadă, nivelul oceanului planetar a crescut cu 130 de metri. ”Aceasta pare a fi tendința în urma topirilor accelerate ale calotelor glaciare din Groenlanda și Antarctica. Principala diferență este că, acum, procesul de topire este mult mai rapid decât în trecut”, a explicat el. Fiecare ciclu climatic este marcat de o creștere a volumului de dioxid de carbon din atmosfera terestră. La încheierea ultimului astfel de ciclu climatic, nivelul de dioxid de carbon din aer a crescut de la 180 de părți pe milion la 280 ppm, în interval de 5.000 de ani. Până la sfârșitul secolului XVIII, când a început Revoluția Industrială, nivelul s-a menținut la 280 ppm, iar apoi a crescut, ajungând în prezent să depășească 400 ppm. ”Dacă vom continua în acest fel, și se pare că asta facem, vom ajunge să înregistrăm, până la sfârșitul secolului, niveluri ale concentrației de dioxid de carbon în atmosferă similare celor din perioada dinozaurilor, în Mesozoic, când se înregistrau 1.000 ppm. Ultimul proces de topire a calotei glaciare a fost urmat de o perioadă neobișnuit de lungă de stabilitate climatică, o coincidență fericită care a permis speciei Homo sapiens să se extindă și să se dezvolte. Civilizația noastră, așa cum este ea, este, de fapt, un rezultat direct al schimbării climatice”, a subliniat omul de știință belgian.

În centrul acestui mecanism climatic planetar se află așa-numitele mase de ape de profunzime ce sunt create în Atlanticul de Nord, în largul coastelor Groenlandei, atunci când apele de suprafață se evaporă și rezultă o creștere a salinității oceanului. Apele de suprafață rămase sunt mai sărate și implicit mai dense, cauză din care se scufundă, formând niște bazine de profunzime. Apoi, această apă de profunzime mai sărată se deplasează spre sud, de-a lungul platoului abisal atlantic, și apoi revin spre nord, generând curenți de adâncime care reprezintă un important mecanism pentru transportarea căldurii dinspre Ecuator spre poli. Însă, prin topirea calotei glaciare și a ghețarilor formați din apă dulce, salinitatea oceanului se diluează și mecanismul de formare a acestor rezervoare de ape sărate de adâncime funcționează mai greu. Consecința dereglării acestui termostat este răcirea accentuată la latitudini ridicate, pentru că nu se mai formează aceste rezervoare de apă foarte sărată de adâncime care să alimenteze curenții oceanici care coboară spre Ecuator, de unde preiau căldura și o conduc înapoi spre poli. Acest scenariu s-a produs deja în ultima perioadă de încălzire globală. Alterarea procesului de formare a apelor de adâncime cu conținut ridicat de sare reprezintă doar unul din mai multe fenomene climatice care pot amplifica efectele încălzirii globale. Alterarea unor astfel de mecanisme de feedback pentru reglarea climatică poate duce la scăparea de sub control a schimbărilor climatice. ”Nu cunoaștem încă toate mecanismele de feedback implicate în aceste schimbări, de unde și îngrijorarea noastră. Întregul sistem de reglare climatică a Pământului este extraordinar de complex. Nu este ceva pe care să putem experimenta. Discutăm despre procese care se produc la nivel global. Dacă neglijăm un singur și aparent insignifiant detaliu, totul se poate da peste cap”, a concluzionat cercetătorul belgian.

Citește și:

Fenomene astrologice în cea de-a noua lună a anului

Este inevitabil! Oceanele vor creşte cu un metru

Rusia îşi extinde teritoriul cu 50.000 de kilometri pătraţi în Marea Ohoţk

Cea mai caldă lună iunie din ultimii 135 de ani, în 2015

Mii de militari occidentali efectuează exerciţii în zona arctică, pe fondul tensiunilor cu Rusia



12