Acordul dintre Rusia şi Ucraina în domeniul gazelor, care va fi semnat oficial luni, va permite reluarea livrărilor către Europa, întrerupte la 7 ianuarie, dar aparenta rezolvare a disputei referitoare la preţuri va avea cîştigători şi perdanţi, comentează Reuters. Reputaţia Rusiei de furnizor stabil de energie a fost afectată serios de acest episod, dar autorităţile de la Kremlin au luat în calcul că dependenţa Europei de gazele ruseşti, care va continua o lungă perioadă de timp, îi permite să nemulţumească temporar unele state europene, în speranţa obţinerii pe termen lung a unor preţuri mai mari pentru exporturile sale de gaze.

Cele mai mari probleme au fost în ţări din Europa Centrală şi de Est. Dacă acordul va rezista, Moscova pare să fi reuşit să oblige Ucraina să plătească pentru gazele primite un preţ de peste două ori mai mare. Există şi alte avantaje pe termen lung pentru Rusia. Alte state foste sovietice se vor gîndi bine înainte de a respinge intenţia Rusiei de a impune preţuri la nivelul pieţei europene. Autorităţile de la Kremlin nu sînt dispuse să accepte compromisuri şi au arătat acest lucru, aşa cum dovedeşte cazul Georgiei. În urma acordului, grupul Gazprom va obţine anii viitori venituri suplimentare de mai multe miliarde de dolari, cu mult peste pierderile înregistrate la începutul acestui an, în urma disputei cu Ucraina. Este mai puţin clar dacă Gazprom va reuşi să convingă statele balcanice care vor fi tranzitate de viitoara conductă South Stream că Ucraina poartă vina pentru întreruperea livrărilor de gaze. South Stream va transporta gaze ruseşti direct către sud-estul Europei, pe sub Marea Neagră, ocolind Ucraina. Problemele din această iarnă ar putea face statele balcanice reticente faţă de un proiect care le va spori dependenţa energetică faţă de Rusia.

UE ar putea, în schimb, să atragă un sprijin mai mare pentru proiectul Nabucco, care are încă probleme de finanţare şi de obţinere a unor angajamente ferme din partea statelor producătoare de gaze, pentru asigurarea unor livrări suficiente.

Furnizorii probabili, Azerbaidjanul, Turkmenistanul şi, posibil, Iranul, nu sînt mai apropiaţi de Occident, din punct de vedere politic, decît de Moscova. Şanse mai mari de concretizare are proiectul rusesc Nord Stream, care, urmează să livreze gaze Germaniei, pe sub Marea Baltică. Cancelarul german Angel Merkel a dat asigurări să susţine proiectul, în timpul vizitei premierului Vladimir Putin la Berlin. În structura politică a Rusiei, acordul cu Ucraina a confirmat din nou că Vladimir Putin este principalul lider de la Moscova. A fost premierul care a negociat dur cu omologul ucrainean, a încheiat acordul şi a apărut la televiziune să anunţe acest lucru. Putin a dovedit astfel că este un lider puternic, care obţine ce vrea. Ambiţia Ucrainei de a adera la NATO şi politică pro-occidentală au nemulţumit mulţi ruşi, care văd acest stat ca o componentă importantă a Uniunii Sovietice şi nu ca o naţiune suverană, fiind astfel de acord cu linia dură faţă de Kiev. În cursul preşedinţiei Putin, în perioada 2000-2008, ar fi fost de neconceput ca primul ministru să negocieze un acord de o astfel de importanţă fără implicarea preşedinţiei. Preşedintele Dmitri Medvedev s-a mulţumit însă să prezideze un summit de două ore al naţiunilor conusumatoare de gaze, organizat, sîmbătă, la Kremlin, care a fost boicotat de ţările UE, cu excepţia Slovaciei şi Cehiei, şi încheiat fără rezultat. Medvedev nu a participat la negocierile cu premierul Iulia Timoşenko, chiar dacă fostul rol de şef al Gazprom l-ar fi făcut, teoretic, cel mai calificat pentru găsirea unei soluţii. Acest fapt indică încă o dată că Medvedev joacă un rol secundar în guvernarea duală a Rusiei. Reputaţia Ucrainei, în relaţiile cu UE, a fost afectată serios. Autorităţile de la Kremlin aspiră, ca, pe termen lung, Ucraina să adere la UE. Maniera în care a tratat conflictul cu Rusia pe tema preţului gazelor, fără să ţină seama de consecinţele avute de întreruperea livrărilor către statele vecine, nu va contribui la atragerea de susţinători în Occident. Este improbabil ca Ucraina să atragă simpatie cu principalul său argument, acela că nu îşi permite să plătească gazele la preţ european. Majoritatea statelor vecine plătesc gazele la acest nivel, iar proiectul de acord Rusia-Ucraina prevede acest lucru, de anul viitor. Premierul Iulia Timoşenko, care vrea, peste un an, să candideze la preşedinţia Ucrainei, pare să fi dovedit că este capabilă să încheie un acord cu Moscova şi să obţină cel puţin o concesie, un discount de 20% pentru 2009. Nu este clar dacă acordul, care prevede un preţ mult mai mare decît cel oferit de Rusia anul trecut, va contribui la viitorul ei politic, în lupta politică cu preşedintele Viktor Iuşcenko. Este posibil ca Iuşcenko, care a coborît puternic în sondajele interne, să fi pierdut şi din simpatia pe plan extern, prin poziţia dură adoptată în disputa cu Rusia.