Trecută aproape neobservată în zgomotul de fundal al presei „de unitate”, vizita premierului Viorica Dăncilă în Cehia și întâlnirea bilaterală avută cu premierul Cehiei, Andrej Babiš, reprezintă un moment de cotitură în diplomația românească și un pas important pe care România îl face în cadrul Uniunii Europene într-un proces anevoios, acela de a se așeza la masa „egalilor” din Uniunea Europeană.

E foarte posibil ca paragraful anterior să semene cu un clișeu de propagandă, dar iată cum stau lucrurile și, mai ales, care vor fi consecințele acestei vizite în planul relațiilor dintre statele Uniunii Europene, mai precis între statele vestului european și cele din Europa Centrală și de Est.

De prin 2015, deciziile politice și economice în mare măsură de sorginte germană, impuse la nivelul Uniunii Europene prin PPE, au început să fie contestate și contracarate cu argumente de către statele Europei Centrale, reunite sub egida Grupului de la Vișegrad. Pe scurt, obiectivul acestui grup este acela de a evita căderea țărilor membre în cea de-a doua grupă a planului cunoscut sub numele de „Europa celor două viteze”. Un scurt istoric al existenței acestui grup ar fi următorul: În 1991 era înființat Grupul de la Visegrád de către Polonia, Ungaria şi Cehoslovacia, care în 1993 se va împărți în două state, Republica Cehă şi Slovacia. Începuturile au însemnat o colaborare al cărei rezultat să le permită membrilor Grupului să acceadă mai repede și mai bine în NATO și Uniunea Europeană. După atingerea acestor obiective, s-a crezut că misiunea Grupului de la Visegrad s-a încheiat, dar... surpriză! În 2015, acesta a fost practic reinventat din punct de vedere politic, odată cu apariția în cadrul Uniunii Europene a teoriilor privind evoluția acesteia ca o organizație cu cel puțin două viteze, respectiv țările membre care, geografic, intră în zona Europei Occidentale, fondatoare de facto ale Uniunii, și restul statelor, provenite din vechiul bloc comunist.

Astfel, după 2015 principalul scop politic al Grupului de la Visegrád II este acela al reprezentării statelor membre, în cadrul Uniunii Europene, printr-o poziție politică comună și evitarea statutului de membru de rangul doi al UE, ceea ce a dus deja și la câteva performanțe de neneglijat. La sfârșitul anului, trecut reprezentanții Grupului de la Vișegrad și-au propus extinderea acțiunilor lor spre constituirea unei piețe comune a energiei, dar s-a luat și decizia de extindere a formatului, de la patru, la șase membri. Astfel, au fost invitați să adere, începând cu 2020, Croația, Grecia, România și Bulgaria, sperându-se că din patru, măcar două state vor deveni membre. Anul trecut, între Teodor Meleșcanu și miniștrii de externe ai țărilor membre ale Grupului de la Vișegrad au existat diverse contacte și întâlniri pe această temă, dar discuțiile au fost blocate de Klaus Iohannis, care a respectat directiva Berlinului, a Angelei Merkel mai exact, aceea de a limita puterea și extinderea acestei forme de opoziție tacită la interesele germane, opoziție chiar în interiorul Uniunii Europene, dar și a grupului Partidului Popular European, formațiune prin care conduce Uniunea Europeană.

În acest context, șansa României de a-și spune cuvântul și de a-și apăra mai bine interesele a fost blocată, știut fiind că Werner Iohannis este ceea ce jurnaliștii numesc „capul politicii externe" a României.

Dar, când toată lumea atentă la problematica externă și mai ales la poziționarea României în cadrul Uniunii Europene credea că nu mai e nimic de făcut, premierul Dăncilă rupe la propriu „gura târgului” printr-o mișcare de politică externă demnă de vremuri în care diplomația era un joc de gentelmeni.

Concret, la vizita de la Praga, Premierii Cehiei și României au anunțat legarea grupului de la Vișegrad de patrulaterul balcanic. O asemenea colaborare ar putea crea un nou centru de putere în Europa Centrală. Ar fi un bloc întins de la Marea Baltică, la Marea Neagră și la Marea Mediterană - Polonia, Cehia, Slovacia, Ungaria, România, Bulgaria, Serbia și Grecia.

Un asemenea tip de colaborare face ca statele membre ale UE din Patrulaterul Balcanic să joace efectiv după regulile Grupului de la Vișegrad, să ocupe un loc la masa unde se fac planurile politice și să decidă acțiunile viitoare ale statelor din Europa Centrală și de Est, fără a avea nevoie de un mandat explicit din partea lui Iohannis. În plus, acțiunile României, Bulgariei și Greciei, sprijinite de Serbia, pot crea în regiune un pol de putere capabil din punct de vedere economic și politic să se opună planurilor segregării UE în două grupuri distincte, delimitate de potențialul economic și asta în detrimentul mult clamatei politici de coeziune și a politicilor de uniformizare din punct de vedere economic și social a Uniunii.

În limbajul diplomatic, premierul ceh a dat și un important semnal Consiliului European și opiniei publice europene. În cadrul alocuțiunii rostite cu ocazia vizitei premierul Cehiei, Andrej Babiš, a deplâns prezența lui Klaus Iohannis la reuniunile europene de la Bruxelles. Șeful guvernului de la Praga a făcut declarația alături de persoana pe care o vede mai capabilă să reprezinte România, Viorica Dăncilă: „Îmi pare rău, doamnă premier, că nu veniți la întâlnirea Consiliului; vine președintele dvs." Eu însă cred că, având în vedere că părerile noastre sunt foarte apropiate în ceea ce privește problematica Uniunii, Premierul Viorica Dăncilă consolidează un nou pol de negociere în cadrul Uniunii Europene, chiar sub nasul „neputinciosului” Iohannis.

Să îmi fie iertată aroganța și autosuficiența care poate rezulta din următoarele rânduri, dar trebuie să o spun: în 16 februarie 2018, când Cex-ul PSD o nominaliza pe Viorica Dăncilă în funcția de premier, am scris un editorial publicat pe site-ul reporterntv.ro, în carespuneam că va fi „viitoarea doamnă de fier a României”. Cu ce epitete am fost etichetat atunci, e greu de reprodus. Azi mă bucur că am avut dreptate!