Stagiunea Companiei de Balet se redeschide cu “Max şi Moritz“

Nu ai găsit subiectul dorit?
Foloseşte căutarea ...

Stagiunea Companiei de Balet se redeschide cu “Max şi Moritz“

Cultură 08 Februarie 2007 / 00:00 601 accesări

Compania de Balet va prezenta, pe data de 11 februarie, de la ora 18:30, la Sala Teatrului Naţional de Operă şi Balet “Oleg Danovski“, în deschiderea stagiunii 2007, spectacolul “Max şi Moritz”, cea mai recentă premieră, pe muzică de Gioacchino Rossini şi în coregrafia germanului Peter Markus. Baletul-comedie “Max şi Moritz” este o adaptare “extrem de reuşită” (potrivit cronicilor din presa germană referitoare la recentul turneu al companiei) a cărţii pentru copii (şi nu numai) cu acelaşi titlu, semnată de un binecunoscut scriitor şi artist german, Wilhelm Busch. Pentru montarea acestei lucrări atractive pentru toate vîrstele, artiştii companiei au colaborat cu o întreagă echipă de realizatori germani puşi la dispoziţia părţii române de către impresarul Joachim Landgraf: Edmund Gleede - libretul şi colajul muzical, regretata Heidrun Schwaarz, Igor Kosak şi Csaba Kvas - punerea în scenă, Friederike Singer - costumele şi Dorin Gall - decorurile. Asistenţa de regie şi de coregrafie este asigurată de Călin Hanţiu, directorul Companiei de Balet. “Ceea ce pentru publicul german a constituit , conform ziarului din 27 decembrie 2006, pentru spectatorii constănţeni sperăm să fie plină de satisfacţie reîntîlnirea cu Horaţiu Cherecheş - “Max”, Cristian Tarcea - “Moritz”, Constantin Dragomir - “Văduva Roşie”, Irina Ganea - “Căţelul Spitz”, Felicia Şerbănescu - “Frau Bock”, Relu Dobrin - “Croitorul Bock”, Ştefan Raut - “Unchiul Fritz”, Gelu Rîpă - “Brutarul”, Francisc Strnad - “Ţăranul Mecke”, precum şi cu ceilalţi interpreţi ai acestei spumoase comedii transpuse în dans şi pantomimă“, a precizat consultantul artistic al Companiei de Balet, Nicolae Spirescu.

Printre punctele de maximă atracţie ale acestei producţii se numără muzica, o adevărată încîntare cu temele ei uşor recognoscibile din uverturile lui Rossini, coregrafia inspirată, fantezia actoricească a dansatorilor, dublată de o tehnică acrobatică, cu elemente de circ, costumele şi elementele de decor care fac foarte vie acţiunea şi, nu în ultimul rînd, umorul şi buna dispoziţie pe care le degajă fiecare scenă, fiecare moment al spectacolului.



12