Ce este teatrul independent? Şi de ce

Nu ai găsit subiectul dorit?
Foloseşte căutarea ...
Ce este teatrul independent? Şi de ce
Cultură 30 August 2018 / 17:54 352 accesări 0 comentarii
Pablo Picasso – Cortina pictată special pentru „Parada”. Sursa foto: arthive.com

Pablo Picasso – Cortina pictată special pentru „Parada”. Sursa foto: arthive.com

Teatrul independent este starea interioară din care se naşte creaţia. Teatrul independent este spaţiul gol păstrat cu sfinţenie pentru a fi umplut cu cele mai frumoase gesturi şi cuvinte, de la arhetipuri la mitologiile prezentului. Teatrul independent este cercul de cretă caucazian şi este Poetică. Este verosimil şi necesar. Este lumea ideatică în întunericul peşterii şi lumina reflectată pe lanţurile de sticlă ale sinelui, a căror greutate invizibilă cântăreşte mai împovărător decât plumbul.

Este teatrul morţii şi al supramarionetei, zeitatea imposibilă, este momentul de afecţiune al idolului şi, în acelaşi timp, sacrificiul necesar. Este dansul lui Sofocle în Paradă cu balerinul şarpe, nebun, în fruntea sa, este o mitologie intimă şi, în acelaşi timp, a tuturor. Este teatrul cruzimii şi al umbrelor, este un teatru sărac, este biomecanică şi memorie afectivă, este artă, singurătate şi meşteşug. Este teatrul soarelui şi teatrul ritual, este tot ceea ce există dincolo de litera scrisă şi de înţelegerea imediată, este o frenezie a exprimării, verbale, gestuale şi sonore, este disensiune şi acceptare, este paradox, frică şi împăcare, este dramă şi psihodramă, nebunie şi uitare, este un spaţiu şi un timp al creaţiei de dincolo de precepte, dar pe care nu le-a uitat, este privirea către umăr a ucenicului, în timp ce aprinde lumânarea respectuoasă în templul maestrului dispărut. Este mitologie şi sport, este analiză şi fenomenologie, este hermeneutică şi simbolism, absurd şi abstract. Este Uroborus, şarpele mitic pe care se sprijină lumea şi este demitizare.

Este spaţiul şi timpul din jurul teatrului clasic, un illo tempore în ubicuitate, înţeles doar dacă treci dincolo de uşile percepţiei imediate. Este întoarcerea la Dionisos şi la bacantele ce alergau despletite prin munţi şi este cântul lui Orfeu în Infern.

Nu dependent!

Teatrul independent este un fenomen imposibil, în fapt, de descris, căci libertatea şi alegerea de a trăi cultural au adesea, la bază, motive extrem de personale, idealiste.

Concret, teatrul independent este o forţă în România încă de acum două sute de ani. În 1816, Gheorghe Asachi şi Costache Ghica făceau teatru în casa celui din urmă, pe banii celui dintâi. Nu suntem cu nimic mai diferiţi astăzi, când teatrul independent a devenit, practic, sinonim cu spaţiul neconvenţional, creându-şi şi publicul aferent, învăţându-l să-şi înţeleagă emoţiile, frustrările, indignările poate, scoţându-l din zona de confort şi plasându-l în zona aducerii aminte.

Teatrul independent a început la Constanţa, în 2016, ca un experiment, căci solul cultural de la malul mării este precum nisipul, mişcător şi înşelător. Miile de spectatori care i-au trecut pragul (oricare ar fi fost acela) şi care au aplaudat zecile de spectacole şi sutele de actori, încântaţi, mişcaţi sau entuziasmaţi, au validat necesitatea vitală a acestui fenomen aici, în Cetatea antică Tomis.

Anul acesta, FITIC s-a îmbogăţit cu noi categorii, studenţii şi liceenii (Seathre Highschool Contest şi Red Theatre Revolution) aducând un tip de energie necesară în cadrul oricărui fenomen cultural. De asemenea, filmul independent a venit firesc, sub forma unui festival internaţional (CIFF - Constanta International Film Fest) să întregească conceptul FITIC, căci independenţa nu are alte graniţe decât pe cele impuse chiar de ea.

Anul viitor, FITIC îşi va schimba din nou formula, pentru a cuprinde multe alte arte, căci teatrul înseamnă ARTĂ cu toate literele mari, adică istorie, filosofie, muzică, geografie, coregrafie, poezie, arhitectură, pictură, sculptură, cinematografie, bandă desenată etc.

Teatrul independent este un concept ce se modifică perpetuu, o filosofie de viaţă transpusă în spaţiu (oricare ar fi el), pe un text verosimil şi necesar ce reprezintă prezentul oral, poate (prea) dur adesea şi faptic semnificativ. Aşa că vă invităm să trăiţi în prezent - acest acum nu întotdeauna estetic, aurit pe la colţuri şi cu moliciuni de fotoliu vintage – şi să veniţi la teatru, să ascultaţi, să vă bucuraţi, să vă supăraţi, să ieşiţi din sală sau să aplaudaţi! Simţiţi-vă liberi!

Taguri articol
Din aceeaşi secţiune Ale aceluiaşi autor Ştiri similare
Vezi mai multe ştiri


Pagina a fost generata in 0.1765 secunde