În administraţia publică există colaborare la nivel tehnic, dar nu cu mediul de afaceri, atunci când nu există interes, a declarat, marţi, preşedintele Consiliului Concurenţei (CC), Bogdan Chiriţoiu, la conferinţa FoodIntelForum - „Eu trăiesc cu impresia că suntem cumva autişti în administraţia publică. Deci noi vorbim în general între noi; există totuşi o colaborare, cel puţin la nivel tehnic, sub nivelul politic. Eu văd o colaborare destul de bună între instituţiile avizatoare. Că noi asta facem. Vine cineva cu o propunere mai bună, mai proastă, şi celelalte instituţii îşi dau toate cu părerea. Aici lucrăm binişor, cât de bine poate administraţia românească, care nu este, din păcate, foarte bine pregătită şi, desigur, ASE-ul ar putea să ne ajute să avem mulţi economişti în administraţie, să avem mai mult conţinut economic în actul nostru decizional şi mai puţin obsesia pentru forma juridică. În esenţă, avizarea asta e acum. Încercăm să vedem dacă juridic stau lucrurile în picioare, nu neapărat că ele au sens economic sau nu au sens. Deci noi între noi vorbim. Ce nu facem - nu reuşim să vorbim cu mediul de afaceri, când nu ne interesează foarte tare. Poate ne e şi frică de ideea asta cu traficul de influenţă, care e o tâmpenie. Cum aş putea să iau măsuri bune pentru societate dacă nu vorbesc cu societatea? Eu sunt acuzat acum că poziţiile noastre pro ridesharing favorizează unele companii... dar cum ar fi să luăm decizii care nu ajută pe nimeni?“. Chirițoiu şi-a exprimat speranţa ca instituţia pe care o conduce să nu ia multe decizii care nu au niciun rezultat benefic, care nu ajută nimănui. De asemenea, el a subliniat că expertiza din România este închisă în sistemul public şi că, spre deosebire de alte ţări, noi nu avem un sistem de centre alternative de expertiză - „Comunicarea este foarte importantă, dar comunicare nu înseamnă numai să vorbeşti. Comunicare înseamnă ce faci. Şi cred că problema pe care o văd în societatea noastră, sper că nu atât de mult în instituţia de care mă ocup, este că trebuie să fie o anumită consecvenţă între ceea ce spui şi acţiunile pe care le întreprinzi. De asta are nevoie mediul de afaceri. Aşa, evenimente sunt destul de multe, oamenii se întâlnesc, lumea e drăguţă şi după aia te trezeşti cu o ordonanţă de urgenţă sau cu o măsură de care habar nu aveai. Acesta este viciul de bază. Nu faptul că nu ne întâlnim şi nu vorbim. Poate nici asta nu facem suficient. Doar că nu văd o consecvenţă între ceea ce spunem şi modul cum acţionăm“.