Echinocțiul de toamnă: ziua, egală cu noaptea în orice loc de pe Pământ

Nu ai găsit subiectul dorit?
Foloseşte căutarea ...
Echinocțiul de toamnă: ziua, egală cu noaptea în orice loc de pe Pământ
Ştiință 22 Septembrie 2017 / 09:12 1824 accesări 0 comentarii

Echinocțiul de toamnă 2017 va avea loc pe 22 septembrie, la ora 23.02. Ca în fiecare an, la începutul ultimei decade a lunii septembrie, atenția ne este îndreptată spre momentul în care pășim în toamna astronomică. Acesta este momentul echinocțiului de toamnă, când longitudinea astronomică a Soarelui atinge valoarea de 180°. Echinocțiul reprezintă debutul acestui anotimp din punct de vedere astronomic. Începând cu această dată, durata zilelor va continua să scadă, iar cea a nopţilor să crească, până la data de 21 decembrie, când va avea loc momentul solstiţiului de iarnă. Acesta are loc când Soarele traversează ecuatorul din emisfera nordică în cea sudică. În emisfera nordică, echinocţiul de toamnă are loc în momentul în care longitudinea aparentă a Soarelui este de 180 grade. În această zi, în emisfera australă începe primăvara.

De la un an la altul, fenomenul nu se produce la aceeaşi dată, deoarece anul calendaristic nu este egal cu cel tropic. De când a fost alcătuit calendarul gregorian (1582) echinocţiul de toamnă a căzut la 21, 22, 23 sau 24 septembrie, mai des însă la 22 sau 23 septembrie.

Punctul echinocțiului de toamnă, numit și „punct autumnal” se află pe sfera cerească la intersecția eclipticii (ce reprezintă proiecția pe sfera cerească a planului orbitei Pământului) cu ecuatorul ceresc, pe care Soarele îl traversează la aceasta dată, trecând din emisfera nordică a sferei cerești în cea sudică.

Aflându-se deci la această dată în dreptul ecuatorului ceresc, Soarele va răsări și va apune chiar în punctele cardinale est și vest, durata zilelor fiind astfel egală, indiferent de latitudine, cu cea a nopților. Singurele excepții le întâlnim în regiunile polare, în zona polului nord incepând lunga noapte polară, iar în cea a polului sud Soarele ivindu-se deasupra orizontului, timp de 6 luni, până la momentul echinocțiului de primavară, potrivit astro-urseanu.ro.

PRIMII CARE REVENDICĂ DESCOPERIREA ACESTUI EVENIMENT SUNT GRECII

Denumirea vine din latină și se traduce prin noapte egală. Mai precis, descoperirea echinocțiilor și a succesiunii acestora i s-ar datora unui astronom și matematician din secolul al doilea înainte de Hristos, pe numele său Hipparchus (cca. 190 -120 î. Hr.), ale cărui concluzii s-au bazat pe mai vechile observații astronomice ale unui alt astronom grec, Aristarchus din Samos care, cu o sută de ani înainte descoperise diferența între anul sideral și cel tropic. Cu toate acestea legenda pe care grecii o leagă de echinocțiul autumnal este mult mai veche.

Taguri articol
Din aceeaşi secţiune Ştiri similare
Vezi mai multe ştiri


Pagina a fost generata in 0.132 secunde